XIV. DESCIFRAREA INSCRIPȚIEI ÎN LIMBA TRACĂ DE PE INELUL DE AUR DIN ȘUMEN - BULGARIA

XIV.1. INSCRIPȚIA DE PE INELUL DE AUR DIN ȘUMEN

Inelul din aur din Șumen prezentat mai jos în fig. 1 este expus în prezent la Muzeul de Arheologie din Șumen - Bulgaria și a fost datat din perioada sec X - sec. IX î.e.n., iar inscripția sa misterioasă a fost considerată de arheologii bulgari Ivan Venedikov, respectiv R. Rashev, ca fiind scrisă cu rune celtice. 

Fig. 1 Inscripția de pe inelul de aur din Șumen - sec. X î.e.n. - sec IX î.e.n.

I. Venedikov a cartografiat inscripția și a publicat rezultatele cercetării sale în 1996, fără să încerce o descifrare clară a textului considerând că inelul a aparținut probabil unui druid celt și reprezintă un fel de calendar păgân.

Textul inscripționat pe inelul din Șumen este compus din două părți; una pe partea superioară (orizontală) a inelului și cea de a doua scrisă pe laterala acestuia ca în fig. 2.

Fig. 2 Inscripția de pe inelul de aur din Șumen conform transcrierii lui I. Venedikov din anul 1996

XIV.2. DESCIFRAREA INSCRIPȚIEI DE PE INELUL DE AUR DIN ȘUMEN UTILIZÂND SISTEMUL SILABIC TRACO-MINOIC

Vom utiliza alfabetul silabic (silabarul) traco-minoic tip linear A, prezentat în figura nr. 3 utilizat la descifrarea celor 16 inscripții în linear A din insula Creta, din insula Santorini, din Micene-Grecia, din Kafkania -  Grecia, din Peștera Sitova din Munții Rodopi - Bulgaria, precum și a Tăblițelor de la Tărtăria din România.

Fig. 3. Sistemul silabic (silabar) trac tip linear A

Textul inscripției de pe inelul de aur din Șumen se va citi ca în fig. 4:

Fig. 4. Sensul de citire a textului inscripției de pe inelul de aur din Șumen

XIV.2.1. Pe fața superioară A textul se citește în spirală, rotind inelul de la dreapta la stânga, pornind de la cele 2 nituri de prindere din partea dreaptă a figurii spre nitul din centru, ocolind nitul din partea stângă, conform săgeții roșii.

Fig. 5. Textul de pe fața superioară a inelului de aur din Șumen

Utilizând silabarul traco - minoic obținem următoarele silabe:

LU - PO - NE - VE - DI - DA - PO - MO - RA - MI - KI - DI - TI - SU - E

XIV.2.2. Pe fața laterală B textul se citește de la stânga la dreapta, pornind de la nitul din stânga figurii,ocolind cele 3 nituri de prindere, conform săgeții de culoare verde din figura 6:

Fig. 6 Sensul de citire a silabelor de pe fața laterală B 

Utilizând sistemul silabic traco-minoic obținem următoarele silabe ce constituie textul de pe fața laterală B:

DI - VU - SU  - SA - DA - MI - SA - RO - LU - PO - NA - U - KI - PE - SA

Inscripția tracă de pe inelul din Șumen este următoarea:

LU - PO - NE - VE - DI - DA - PO - MO - RA - MI - KI - DI - TI - SU - E

DI - VU - SU  - SA - DA - MI - SA - RO - LU - PO - NA - U - KI - PE - SA

Cu aceste silabe trace formăm cuvintele textului inscripției, ca în limba română:

LUPO NE VEDI... DAPO MORA MI KIDI TI SUE DIVU SUSA, DA MI SARO LUPO NAU KIPESA.

În limba română avem:

LUPUL NE VEDE... DUPĂ MOARTEA MEA CRED (CĂ) TU (MĂ) SUI (LA) DIVINITATE SUS (CA) (SĂ) ÎMI DEA (PUTEREA SĂ) SAR (CA) LUP (CU) NOU CHIP.

Cu alte cuvinte:
LUPUL NE VEDE DUPĂ MOARTE... EU CRED CĂ TU MĂ SUI (RIDICI) LA ZEU SUS, CA SĂ-MI DEA PUTEREA SĂ SAR (SĂ MĂ REÎNCARNEZE) CA LUP CU NOU CHIP.

În final țin să adaug faptul că la nici 70 de km de Șumen, se află localitatea Sveștari în care avem cetatea dacică Daosdava, adică dava (cetatea) lupilor. Aceasta a fost una din cetățile principale ale dacilor lui Dromihete, rege al dacilor de la nord și sud de Dunăre, în jurul anului 300 î.e.n., care l-a învins și luat prizonier pe regele Lisimah (general al lui Alexandru Macedon și rege al Traciei ocupate de macedoneni).

În incinta cetății Daosdava a fost descoperit mormântul căpeteniei trace de la Sveștari cu picturi murale ce o înfățișează pe Zeița Mamă a tuturor Zeilor (Bendis-Cybele, asistată de 4 purtătoare de daruri și cununi, investindu-l pe cavalerul rege-trac cu puteri depline asupra lumii) și 10 cariatide consacrate celor 10 etape ale ritualului trac (de sorginte orfică) ale drumului spre nemurire. 

Daosdava era un oraș mare, întins pe 14 coline, a cărui dezvoltare maximă a fost atinsă în sec IV î.e.n.- III î.e.n., în care s-a găsit o necropolă dacă formată din circa 150 morminte și un tezaur din aur (care cuprinde o diademă împodobită cu motive florale, un inel, 44 de broșe ornate cu figuri feminine și 100 nasturi, toate din aur). 

Printre mormintele din Daosdava s-au găsit numeroase morminte de lupi, ceea ce explică numele metropolei, dar și faptul că în această cetate exista un fel de congregație a soldaților pedeștri daci luptători cu falx dacicus (săbie curbată, precum secera, având o lungime de 120 - 150 cm și o lățime a lamei de până la 15 cm).

Acești oșteni daci se identificau cu lupii, își lăsau părul și barba să crească, atacau în grupuri mici de 3-7 luptători, erau extrem de agili, foarte puternici, sălbatici, neînfricați (luptau fără scuturi) foarte buni mânuitori ai falxului dacic și extrem de eficienți (romanii au fost nevoiți să dubleze întăriturile coifurilor și armurilor pentru a rezista atacului furibund al unui luptător dac cu falx, ce putea să taie dintr-o lovitură membrele, capul sau să străpungă peste scut coifurile soldaților romani ori să penetreze și chiar să taie scuturile romane).

Fig. 6. Coif roman cu întărituri (sec II e.n.) expus în Saalsburg - Germania

Fig. 7. Reconstituire a forței de penetrare a unui falx dacic.

Ca etimologie falx este cuvântul latin pentru seceră și era folosit pentru a desemna orice fel de instrumente care aveau lama curbată, ascuțite pe marginea interioară, ca la coasă. 

Atât varianta mică a unui falx (numită de daci sica) utilizată cu o singură mână, cât și cea pentru două mâini au provocat teroare in rândul legionarilor romani în timpul primei invazii romane asupra dacilor, aceștia din urmă nimicind în anul 86 î.e.n., la Tapae, 5-6 legiuni romane (din care Legio V Alaudae a fost complet nimicită de daci și nu s-a mai refăcut niciodată).

Următoarea invazie a avut sorți de izbândă doar datorită unor modificări majore aduse armurii romane pentru a conferi soldaților șansa de supraviețuire împotriva acestei arme.

Existența unei elite militare specializate în lupta cu falx-ul dacic este susținută și de calitățile combative ale acestui tip de sabie care nu putea fi mânuită de oricine, fiind nevoie de războinici profesioniști, special instruiți să lupte cu acest gen de armă.

Eficacitatea sabiei în înfruntarea cu echipamentele defensive ale oponenților, în special ale legionarilor romani, pare să se fi datorat nu numai calităților armei, ci și a elementului uman. Izvoarele scrise vorbesc de un mare impact psihologic al armei/armelor curbe ale dacilor, cele artistice și numismatice confirmă utilizarea lor pe scară largă, în vreme ce descoperirile arheologice sunt rarisime, limitându-se la câteva zeci de săbii de tip falx.

Aceste săbii erau trofee râvnite, figurarea lor pe majoritatea ansamblurilor artistice romane fiind un mesaj evident că aceste unități de luptă cu falx erau considerate de elită, iar războinici daci ce luptau cu falxuri, aveau probabil un statut social special. Ei atacau primii, prin surprindere, pornind în fugă din spatele primelor rânduri de oșteni daci și reușeau să croiască în timp scurt adevărate breșe în defensiva inamică (datorită forței mari de izbire, de penetrare și de tăiere a falxului dacic) iar în spatele lor veneau celelalte formațiuni de luptă ce lărgeau breșele create. 

Este evident faptul că luptătorii cu falxuri nu erau protejați de scuturi sau armuri, pentru a nu fi incomodați în mânuirea falxului, iar nepăsarea de care dădeau dovadă în fața morții, le-a sporit renumele de luptători de elită ce răspândeau teroare în rândul legionarilor romani. 

Ca o observație țin să adaug că avem în limba română cuvintele:

- paloș, adică o sabie lată (falxul dacic ajungea la o lățime a lamei de 15 cm) cu unul sau două tăișuri, ce se utiliza cu ambele mâini (însă DEX-ul indică faptul că provine din maghiarul pallos, care avea vârful... curbat)

- a păli care înseamnă a se izbi, a se lovi, a se ciocni, a se ataca cu armele, iar în sens figurat a cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși... adică asemenea luptătorilor daci cu falxuri care atacau prin surprindere, pornind în fugă din spatele primelor rânduri, pentru a nu fi văzuți de soldații inamici.

Țin să menționez că în episoadele următoare vom descifra și alte inscripții în limba tracă protoromână scrise în peșterile sacre din Bulgaria, una din acestea fiind peștera Măgura (nu este o eroare, exact așa se numește) situată la 35 km de Vidin, plină de picturi rupestre din neolitic și din epoca bronzului, în apropierea căreia se află lacul Rabișa pe malul căruia s-au găsit statuete din ceramică aparținând culturii Coțofeni.

Referințe:
1. Мариана МИНКОВА, Иван Танев ИВАНОВ. Рунен надпис върху златен пръстен от Шуменско - описание на прабългарския календар? - Изд. НАИМ при БАН. София, с. 445-452. 2013 г.
2. Mariana Minkova, Ivan Tanev Ivanov. Runic Inscription on a Golden Ring from Shumen Region: a Model of Proto-Bulgarian Calendar? Изд. НАИМ при БАН. София, с. 445-452. 2013 г.
3. Венедиков, И. Медното гумно на прабългарите. Наука и изкуство. София, 1983, с. 96 Венедиков Ив. Един изключителен паметник. Нумизматика и Сфагистика, IV, 1995 – 1997, 93 – 98 
4. Венедиков Ив. Златен пръстен с рунни знаци. Авитохол, 2002, кн. 22-23, с. 23 - 24 
5. Димитров Д., Г. Маринов – Раннобългарски масов гроб при град Девня. – ИНМВ, X (XXV), 1974, 109 – 143
6. Дончева, Ст. Медалиони от Средновековна България. Фабер, 2007. 27-29
7. http://www.scribd.com/doc/33876270/Borangic-C-Incursiune-in-Arsenalul-Armelor-Curbe-Tracice-Falx-Dacica-Sebus-I-2009