XI. INSCRIPȚII MICENIENE SCRISE ÎN LIMBA TRACĂ PROTOROMÂNĂ
XI.1. CIVILIZAȚIA MICENIANĂ
Civilizația miceniană reprezintă prima epocă importantă a civilizației grecești, fiind opera aheilor. Termenul „civilizație miceniană” este pur convențional, în sensul că nu presupune existența unei unități nici teritoriale, nici politice. Dintre numeroasele mici state ahee, cel a cărui capitală a fost orașul Micene era desigur cel mai puternic (urmat de alte orașe ca Argos, Tirint, Pilos, Atena, Teba, Glo, etc).
Conform Wikipedia aheii sunt atestați în Grecia de prin anul 1700 î.e.n., întrucât s-a găsit o inscripție în linear B ce datează din sec. XVII î.e.n. și anume Piatra din Kafkania. Așa cum vom vedea în această postare, inscripția din Kafkania este scrisă în linearul A trac, iar mesajul inscripționat e ușor de înțeles în limba română, neavând nimic în comun cu linearul B. Drept urmare, micenienii nu pot fi atestați ca fiind prezenți în sec. XVII î.e.n. în Grecia, întrucât nu ei sunt cei care au scris tăblița din Kafkania, ci tracii minoici. Pe de altă parte în Grecia continentală sunt sute de alte tăblițe scrise în linearul A.
Să ne întoarcem la micenieni, ei ocupă în sec XIV î.e.n. Grecia centrală, nordul Peloponezului cu insulele din zona centrală și sudică a Mării Egee, iar în jurul anului 1450 î.e.n. cuceresc Creta și o jefuiesc de comori pe care le transportă la Micene. Linearul B micenian apare în jurul anului 1450 î.e.n. când este distrusă seria a doua de palate minoice din Creta.
Ultima mare acțiune războinică a aheilor a fost războiul contra Troiei. O coaliție de 28 de state aheene, totalizând un număr de aproximativ 100.000 de luptători, îmbarcați pe 1200 de corăbii (cele mai mari ducând câte 120 de oameni) sub comanda regelui din Micene, Agamemnon, au asediat timp de zece ani Troia. Evenimentul este plasat de Eratostene în anul 1183 î.e.n. După ce au cucerit orașul și l-au jefuit, aheii s-au retras”.
Civilizația miceniană n-a durat nici trei secole, respectiv din 1450 î.e.n., până în jurul anului 1100 î.e.n., când palatele și cetățile miceniene au fost distruse brusc. Singura cetate care și-a continuat existența încă multe veacuri a fost Atena.
Cauzele dispariției bruște, simultane, a cetăților miceniene o vom discuta ulterior.
XI.2. CETĂȚILE MICENIENE DIN PELOPONEZ
Conform tradiției istorice, Micene și Tirint au fost fondate în jurul anului 2000 î.e.n. într-o perioadă în care toată zona Peloponesului era dominată de pelasgi. În acest sens reamintesc faptul că în toate cetățile Micene, Tirint, Atena, Teba, Pilos, etc. au fost găsite tăblițe scrise în linearul A trac apărut în jurul anului 1900 î.e.n.
De asemenea, în perioada 2000 î.e.n.-1500 î.e.n. în Grecia au fost numeroase cutremure puternice care, în 1700 î.e.n. au distrus prima serie de palate din Cnossos, iar în 1628 au distrus insula Santorini prin explozia vulcanului Thera. Astfel, toate cetățile fondate de pelasgi: Micene, Tirint, Teba, Atena, Glo etc. au fost înconjurate de „ziduri ciclopice” denumite și ”ziduri pelasge” construite în această perioadă din lespezi uriașe de piatră cioplită, nelegate cu mortar, îmbinarea pietrelor fiind perfectă, chiar dacă forma pietrelor nu era paralelipipedică. De exemplu Poarta leilor din Micene are o deschizătură aproximativ pătrată, cu lungimea de 3,10 m și înălțimea de 2,95 m, iar buiandrugul său măsoară 4,50 m lungime, 2,10 m lățime, 1,00 m înălțime și cântărește aproape 20 tone.
În Atena, zidul ciclopic poartă denumirea de „zidul pelasg”, avea nouă porți, era gros de 7 m, atingea o înălțime de 20 m și înconjura baza dealului pe care a fost construită Acropola.
Interesant este faptul că recordul în Europa în ceea ce privește greutatea unei pietre poligonale încastrate în zidul unei construcții, este deținut de Acropola din Alatri - Italia, la 80 km sud de Roma, unde de asemenea avem un „zid pelasg” construit în jurul anului 1539 î.e.n. care are înglobată o piatră cu dimensiuni impresionante, ce cântărește peste 28 tone. Această construcție clar nu putea fi construită de micenieni, spre deosebire de tracii (pelasgii) din Italia ce au dominat această zonă până în sec. VI î.e.n. Despre această localitate Alatri din Italia și inscripția de lângă Porta Minore vom vorbi într-o altă postare.
Constructorii acestor ziduri, conform tradiției grecești antice, nu au fost micenienii, ci niște personaje mitologice numite „ciclopi”, singurii în stare să care enormele greutăți. Cine erau acești „ciclopi” și de unde veneau ei, sunt două întrebări la care, până în prezent, nu s-a găsit vreun răspuns. Posibil să existe o strânsă legătură între constructorii cetăților miceniene (2100 î.e.n.-1800 î.e.n.) și civilizația nuraghi (1800 î.e.n.-1500 î.e.n.) din insula Sardinia. În această insulă existau circa 10000 de construcții de tip ciclopian (turnuri), din care mai sunt încă în picioare circa 7000 toate construite în stil ciclopian de civilizația nuraghi (sau nuraxis). Lingvistul M. Pittau susține că limba nuraghi (sau paleosardă) și limba etruscă erau strâns înrudite și că amândouă proveneau din limbile anatoliene, îndeosebi din Lidia. Cert este că există resturi de ceramică nuraghi găsite în toate cetățile miceniene, precum și faptul că limba sardă se aseamănă mai mult cu româna decât cu italiana ( ex. în sardă avem cuvintele agiutoriu, limba, abba, cantigu, giosso, piticu, etc. cu același sens ca în limba română).
Revenind la cetățile miceniene, zidurile ciclopice aveau un dublu scop: să reziste cutremurelor puternice ce zdruncinau zona și să protejeze populația de atacurile unor invadatori. Dacă nu micenienii au construit zidurile, însă stăpâneau cetatea la nici o sută de ani de la construcția zidurilor, singura concluzie ar fi că acești invadatori erau aheii înșiși.
De asemenea, orașul natal al lui Hercules a fost chiar Tirintul fondat în anul 2000 î.e.n. Copii legendarului erou în mitologia greacă, erau numiți heraclizi și au fost alungați din Grecia pentru o perioadă de 50 ani. Întoarcerea Heraclizilor este o legendă ce pare a fi una din ipotezele ce stau la baza căderii bruște a tuturor cetăților miceniene.
Singura excepție în ceea ce privește existența zidurilor ciclopice din toate cetățile ocupate de micenieni în sec XV î.e.n. o constituie Pilosul. Acesta fiind un port la mare, a păstrat caracteristica palatelor minoice din Creta și anume că nu avea ziduri de apărare. Probabil din această cauză a fost primul ocupat de nou-veniții ahei. Tot despre Pilos știm că a fost fondat de lelegi.
Lelegii, o populație de origine tracă, au fost unul din primele popoare din Grecia, din insulele Mării Egee, Tracia și până în sud-vestul Anatoliei, pe care primele triburi de ahei le-au găsit în Grecia. În Asia Mică au luptat alături de troieni, împotriva grecilor după cum spune Homer în Iliada sa.
Conform Wikipedia aheii sunt atestați în Grecia de prin anul 1700 î.e.n., întrucât s-a găsit o inscripție în linear B ce datează din sec. XVII î.e.n. și anume Piatra din Kafkania. Așa cum vom vedea în această postare, inscripția din Kafkania este scrisă în linearul A trac, iar mesajul inscripționat e ușor de înțeles în limba română, neavând nimic în comun cu linearul B. Drept urmare, micenienii nu pot fi atestați ca fiind prezenți în sec. XVII î.e.n. în Grecia, întrucât nu ei sunt cei care au scris tăblița din Kafkania, ci tracii minoici. Pe de altă parte în Grecia continentală sunt sute de alte tăblițe scrise în linearul A.
Să ne întoarcem la micenieni, ei ocupă în sec XIV î.e.n. Grecia centrală, nordul Peloponezului cu insulele din zona centrală și sudică a Mării Egee, iar în jurul anului 1450 î.e.n. cuceresc Creta și o jefuiesc de comori pe care le transportă la Micene. Linearul B micenian apare în jurul anului 1450 î.e.n. când este distrusă seria a doua de palate minoice din Creta.
Ultima mare acțiune războinică a aheilor a fost războiul contra Troiei. O coaliție de 28 de state aheene, totalizând un număr de aproximativ 100.000 de luptători, îmbarcați pe 1200 de corăbii (cele mai mari ducând câte 120 de oameni) sub comanda regelui din Micene, Agamemnon, au asediat timp de zece ani Troia. Evenimentul este plasat de Eratostene în anul 1183 î.e.n. După ce au cucerit orașul și l-au jefuit, aheii s-au retras”.
Civilizația miceniană n-a durat nici trei secole, respectiv din 1450 î.e.n., până în jurul anului 1100 î.e.n., când palatele și cetățile miceniene au fost distruse brusc. Singura cetate care și-a continuat existența încă multe veacuri a fost Atena.
Cauzele dispariției bruște, simultane, a cetăților miceniene o vom discuta ulterior.
XI.2. CETĂȚILE MICENIENE DIN PELOPONEZ
Să revedem istoria Greciei antice, conform Wikipedia:
„NEOLITICUL:
- 6500 î.en.- Primele așezări neolitice de la Cnossos Creta;
- 4750 î.en.- Colonizarea Cicladelor de către minoici.
EPOCA BRONZULUI:
- 2800 î.e.n.: morminte cu cupolă în Creta;
- 2300 î.e.n.: Lerna și Myrtos sunt distruse;
- 2200 i.e.n.: aheii invadează Grecia (adică ajung în Grecia)
- 2000 î.e.n.: sunt construite primele palate minoice;
- 2000 î.e.n.: fondarea Tirintului;
- 1900 i.e.n.: apare sistemul silabic tip linear A;
- 1900 î.en.: construcția Palatului din Cnossos în Creta;
- 1700 î.e.n.: primele palate minoice sunt distruse, probabil de cutremure;
- 1628 î.e.n.: o erupție a vulcanului Thera distruge orașul Akrotiri din Santorini;
- 1600 î.e.n.: apar mormintele regale din Micene;
- 1500 î.e.n.: fortificarea cetății Micene;
- 1450 î.e.n.: civilizația minoică este distrusă de micenieni, fiind distrusă cea de-a doua serie de palate minoice;
- 1370 î.e.n.: distrugerea palatului de la Cnossos;
- 1250 î.e.n. : sunt construite palatele miceniene;
- aprox. 1300-1184 î.en.: căderea Troiei;
- 1100 î.e.n.: Micene este distrusă.”
 |
| Fig. 1. Civilizația minoică din Creta și coloniile sale din Santorini, Rodos, Milet, Micene și Citera, precum și zona sa de influență politico-eonomică (sec XV î.e.n.) care cuprindea întreg Peloponezul |
De asemenea, în perioada 2000 î.e.n.-1500 î.e.n. în Grecia au fost numeroase cutremure puternice care, în 1700 î.e.n. au distrus prima serie de palate din Cnossos, iar în 1628 au distrus insula Santorini prin explozia vulcanului Thera. Astfel, toate cetățile fondate de pelasgi: Micene, Tirint, Teba, Atena, Glo etc. au fost înconjurate de „ziduri ciclopice” denumite și ”ziduri pelasge” construite în această perioadă din lespezi uriașe de piatră cioplită, nelegate cu mortar, îmbinarea pietrelor fiind perfectă, chiar dacă forma pietrelor nu era paralelipipedică. De exemplu Poarta leilor din Micene are o deschizătură aproximativ pătrată, cu lungimea de 3,10 m și înălțimea de 2,95 m, iar buiandrugul său măsoară 4,50 m lungime, 2,10 m lățime, 1,00 m înălțime și cântărește aproape 20 tone.
 |
| Fig. 2. Poarta leilor din Micene |
 |
| Fig.3. Zid ciclopic din Micene lângă Poarta Leilor |
În Atena, zidul ciclopic poartă denumirea de „zidul pelasg”, avea nouă porți, era gros de 7 m, atingea o înălțime de 20 m și înconjura baza dealului pe care a fost construită Acropola.
Interesant este faptul că recordul în Europa în ceea ce privește greutatea unei pietre poligonale încastrate în zidul unei construcții, este deținut de Acropola din Alatri - Italia, la 80 km sud de Roma, unde de asemenea avem un „zid pelasg” construit în jurul anului 1539 î.e.n. care are înglobată o piatră cu dimensiuni impresionante, ce cântărește peste 28 tone. Această construcție clar nu putea fi construită de micenieni, spre deosebire de tracii (pelasgii) din Italia ce au dominat această zonă până în sec. VI î.e.n. Despre această localitate Alatri din Italia și inscripția de lângă Porta Minore vom vorbi într-o altă postare.
Constructorii acestor ziduri, conform tradiției grecești antice, nu au fost micenienii, ci niște personaje mitologice numite „ciclopi”, singurii în stare să care enormele greutăți. Cine erau acești „ciclopi” și de unde veneau ei, sunt două întrebări la care, până în prezent, nu s-a găsit vreun răspuns. Posibil să existe o strânsă legătură între constructorii cetăților miceniene (2100 î.e.n.-1800 î.e.n.) și civilizația nuraghi (1800 î.e.n.-1500 î.e.n.) din insula Sardinia. În această insulă existau circa 10000 de construcții de tip ciclopian (turnuri), din care mai sunt încă în picioare circa 7000 toate construite în stil ciclopian de civilizația nuraghi (sau nuraxis). Lingvistul M. Pittau susține că limba nuraghi (sau paleosardă) și limba etruscă erau strâns înrudite și că amândouă proveneau din limbile anatoliene, îndeosebi din Lidia. Cert este că există resturi de ceramică nuraghi găsite în toate cetățile miceniene, precum și faptul că limba sardă se aseamănă mai mult cu româna decât cu italiana ( ex. în sardă avem cuvintele agiutoriu, limba, abba, cantigu, giosso, piticu, etc. cu același sens ca în limba română).
Revenind la cetățile miceniene, zidurile ciclopice aveau un dublu scop: să reziste cutremurelor puternice ce zdruncinau zona și să protejeze populația de atacurile unor invadatori. Dacă nu micenienii au construit zidurile, însă stăpâneau cetatea la nici o sută de ani de la construcția zidurilor, singura concluzie ar fi că acești invadatori erau aheii înșiși.
De asemenea, orașul natal al lui Hercules a fost chiar Tirintul fondat în anul 2000 î.e.n. Copii legendarului erou în mitologia greacă, erau numiți heraclizi și au fost alungați din Grecia pentru o perioadă de 50 ani. Întoarcerea Heraclizilor este o legendă ce pare a fi una din ipotezele ce stau la baza căderii bruște a tuturor cetăților miceniene.
Singura excepție în ceea ce privește existența zidurilor ciclopice din toate cetățile ocupate de micenieni în sec XV î.e.n. o constituie Pilosul. Acesta fiind un port la mare, a păstrat caracteristica palatelor minoice din Creta și anume că nu avea ziduri de apărare. Probabil din această cauză a fost primul ocupat de nou-veniții ahei. Tot despre Pilos știm că a fost fondat de lelegi.
Lelegii, o populație de origine tracă, au fost unul din primele popoare din Grecia, din insulele Mării Egee, Tracia și până în sud-vestul Anatoliei, pe care primele triburi de ahei le-au găsit în Grecia. În Asia Mică au luptat alături de troieni, împotriva grecilor după cum spune Homer în Iliada sa.
Începând cu anul 1200 î.e.n., civilizația miceniană a intrat în declin, iar Micene împreună cu toate celelalte cetăți miceniene au fost distruse aproape simultan.
Imediat după căderea Troiei din 1183, civilizația miceniană a fost distrusă în 83 de ani, respectiv până în anul 1100 î.e.n.
Există trei teorii privitoare la cauza dispariției civilizației miceniene și anume:
a) invazia "popoarelor mării", care au distrus Imperiul Hitit - un aliat al micenienilor - și au dus la intrarea în declin a Egiptului. Acești oameni ai mării nu pot fi decât cei care au înflorit, după căderea Imperiului Hitit, unul din cele două regate în cauză fiind Regatul Frigian. Știm că frigienii vorbeau o limbă tracă protoromână așa cum am demonstrat în părțile a V-a și a VI-a ale acestui blog, așadar vorbim de traci, care practic s-au reîntors în locurile pe care le ocupaseră în Peloponez (de ex. Pilos) și i-au înfrânt pe micenieni. Am putea spune că tracii s-au răzbunat pentru căderea Troiei jefuite de micenieni. Totodată, e posibil ca astfel să se confirme mitul reîntoarcerii heraclizilor (tracilor ce construiseră începând cu anul 2000 î.e.n. zidurile ciclopice din Micene, Tirint,etc).
b) revolte sociale ale populației minoice supuse, dar majoritară ca număr, din jurul cetăților miceniene. Această teorie este confirmată de existența tăblițelor în linear A concomitent cu tăblițele în linear B în toate cetățile miceniene până la dispariția civilizației miceniene. Dacă analizăm frescele din orașele miceniene, observăm că acestea practic reprezintă personaje feminine și masculine asemănătoare ca și coafură și îmbrăcăminte cu cele din frescele minoice cretane existente cu aproape 600 de ani înainte, simbolul sacru al toporiștii minoice cu două lame (lybris) apare pe sigiliile miceniene, iar jocurile practicate sunt aceleași ca în palatele minoice, respectiv săritura peste tauri.
Imediat după căderea Troiei din 1183, civilizația miceniană a fost distrusă în 83 de ani, respectiv până în anul 1100 î.e.n.
Există trei teorii privitoare la cauza dispariției civilizației miceniene și anume:
a) invazia "popoarelor mării", care au distrus Imperiul Hitit - un aliat al micenienilor - și au dus la intrarea în declin a Egiptului. Acești oameni ai mării nu pot fi decât cei care au înflorit, după căderea Imperiului Hitit, unul din cele două regate în cauză fiind Regatul Frigian. Știm că frigienii vorbeau o limbă tracă protoromână așa cum am demonstrat în părțile a V-a și a VI-a ale acestui blog, așadar vorbim de traci, care practic s-au reîntors în locurile pe care le ocupaseră în Peloponez (de ex. Pilos) și i-au înfrânt pe micenieni. Am putea spune că tracii s-au răzbunat pentru căderea Troiei jefuite de micenieni. Totodată, e posibil ca astfel să se confirme mitul reîntoarcerii heraclizilor (tracilor ce construiseră începând cu anul 2000 î.e.n. zidurile ciclopice din Micene, Tirint,etc).
b) revolte sociale ale populației minoice supuse, dar majoritară ca număr, din jurul cetăților miceniene. Această teorie este confirmată de existența tăblițelor în linear A concomitent cu tăblițele în linear B în toate cetățile miceniene până la dispariția civilizației miceniene. Dacă analizăm frescele din orașele miceniene, observăm că acestea practic reprezintă personaje feminine și masculine asemănătoare ca și coafură și îmbrăcăminte cu cele din frescele minoice cretane existente cu aproape 600 de ani înainte, simbolul sacru al toporiștii minoice cu două lame (lybris) apare pe sigiliile miceniene, iar jocurile practicate sunt aceleași ca în palatele minoice, respectiv săritura peste tauri.
 |
 |
| Fig.4. Femei și jocuri miceniene reprezentate pe fresce și sigilii -1250 î.e.n. |
 |
 |
 |
 |
| Fig.5. Femei pe fresce și sigilii din Cnossos sec. XV î.e.n. - XVII î.e.n. |
c) o a treia cauză a prăbușirii civilizației miceniene este invazia dorienilor care au pătruns în Elada în jurul anului 1100 î.e.n., aceștia fiind cei care au cucerit și distrus definitiv orașele miceniene. Sfârșitul civilizației miceniene a marcat începutul Evului Întunecat al Greciei.
XI.3. PIATRA DIN KAFKANIA - sec XVII î.e.n.
Piatra din Kafkania este o mică piatră de râu rotunjită, având 5 cm în diametru, inscripționată pe o parte cu simboluri ce par a fi din linearul B minoic și pe partea cealaltă cu un topor cu dublă lamă (lybris) și 6 raze.
A fost găsită la 01.04.1994 în Kafkania, la 7 km de Olympia și a fost datată ca fiind din sec. XVII î.e.n. Dacă se dovedește că nu este o farsă, este cea mai veche mărturie scrisă în linearul B descoperită vreodată.
G. Owens sugerează că inscripția este de origine minoică și nu miceniană, întrucât nu există dovezi că grecii micenieni au scris înainte de arhiva în linear B din Knossos.
Piatra poate fi un fals modern ținând cont de:
- data de 01.04.1994 când a fost găsită;
- linearul B este scris de la stânga la dreapta în mod constant, iar cele 8 simboluri de pe piatră, ce par a fi din linearul B, aparent sunt scrise în modul bustrofedon;
- cele 6 raze din jurul jurul toporului de pe verso nu au paralele în iconografia miceniană sau minoică cunoscută;
- nu sunt cunoscute alte inscripții pe pietre de râu în epigrafia miceniană sau minoică;
- din motive istorice, este puțin probabil ca în partea de nord-vest a Peloponesului, în sec XVII î.e.n. să fi existat cunoscători ai linearului B.
 |
| Fig. 6. Piatra din Kafkania - Pelopones - Grecia - sec XVII î.e.n. |
 |
| Fig. 7. Cele două fețe inscripționate ale Pietrei din Kafkania (A și B) |
Toate semnele de pe Piatra din Kafkania sunt semne din sistemul silabic traco-minoic tip linear A prezentat în figura 8, pe care l-am utilizat la descifrarea inscripțiilor minoice din Creta, la care se adaugă pictograma unui topor minoic (lybris) situat în centrul feței A.
 |
| Fig. 8. Sistem silabic trac din Creta |
 |
| Fig. 9. Cele două texte inscripționate pe Pietra din Kafkania |
Pe fața A: LYBRIS - VE-ZA
Pe fața B: KA-PA-NI-MI-A-VE-NA
Cu aceste silabe formăm cuvintele, ținând cont că pictograma centrală de pe fața A pietrei înseamnă LYBRIS = TOPOR (cu muchie dublă), că în traca (lemniană, frigiană, eteocretană sau minoică) cuvîntul NA înseamnă în limba română NU și astfel putem desluși mesajul:
Pe fața A: LYBRIS VEZA = TOPORUL (O SĂ) VEZI
Pe fața B: KAPA NIMI AVE NA= CAP NIMENI (VA) AVEA NU
Întregul mesaj inscripționat în linearul trac A pe Piatra din Kafkania, citit de pe ambele fețe ale pietrei din Kafkania este următorul:
LYBRIS VEZA, KAPA NIMI AVE NA = TOPORUL (O SĂ) VEZI, CAP NIMENI NU (VA) AVEA!
XI.4. INSCRIPȚIA DE PE TABLETA MICENIANĂ CU NUMĂRUL DE INVENTAR NAMA 7671.
 |
| Fig. 10. Tableta miceniană cu nr. NAMA 7671 |
Conform Wikipedia „tăblița aparține National Archaeological Museum of Athens (NAMA), are numărul de inventar 7671, este inscripționată în linearul B, a fost găsită în Micene și e datată în jurul anului 1250 î.e.n. Provine din casa unui negustor de ulei și înregistrează o cantitate de lână ce urmează a fi prelucrată la comanda unei tinere mame pentru fiica ei. Pe spatele tăbliței e desenat un portret de bărbat, fără nici o legătură cu textul de pe verso.
Inscripția nu este în totalitate descifrată folosind linearul B, deși semnele sunt foarte clare.
Inscripția nu este în totalitate descifrată folosind linearul B, deși semnele sunt foarte clare.
Însă aceleași semne sunt identificabile și în linearul A trac prezentat în figura nr. 8, numai că sensul de citire a semnelor nu se face de la stânga la dreapta, ca în cazul linearului B, ci de la dreapta la stânga.
Dacă aplicăm linearul A trac pentru cele 3 șiruri de semne, citind de la dreapta la stânga fiecare șir obținem atât ordinea în care se citesc șirurile de cuvinte prin cifrele 1, 2 și 3 prezente în partea dreaptă a șirurilor și evident locul de unde începe citirea:
 |
| Fig. 11. Descifrarea inscripției de pe tableta miceniană cu nr. NAMA 7671 utilizând silabarul trac linear A. |
Astfel avem:
1- KI-NA-RO-KO-VE-DA-NU-RI-TE-TO
1- KI-NA-RO-KO-VE-DA-NU-RI-TE-TO
2- KI-RE-TE-KA-VI-SU-TE-O
3- KI NU-DA-TA-RE
Fiecare semn se regăsește în sistemul silabic trac folosit la descifrarea altor inscripții în linear A, astfel încât trecem la formarea cuvintelor din silabe ținând cont că în traca (lemniană, frigiană, eteocretană sau minoică) cuvîntul TO înseamnă în limba română ACESTA și că în șirul 3 avem la început doar o singură silabă, însemnând că aici se sfârșește o idee, urmează o pauză și apoi ultimele 4 silabe din text:
1. KI NAROKU VEDA NURI TE, TO
2. KIRETE KA VISU TE O
3. KI... NUDA TARE
Mesajul complet din cele trei șiruri de semne cuprins într-o singură frază este:
KI NAROKU VEDA NURI TE, TO KIRETE KA VISU TE OKI... NUDA TARE =
CINE-I NOROCOSUL (SĂ) VADĂ NURII TĂI, ACESTA CREDE (CĂ) TE VISEAZĂ (CU) OCHII... ÎNCHIȘI TARE.
Personajul masculin de pe verso reprezintă o pictogramă cu sensul: AȘTEPT RĂSPUNSUL!
Cu alte cuvinte avem un mesaj al unui îndrăgostit al cărui portret îl avem pe partea cealaltă a tăbliței. Dacă veți mări imaginea acestuia și veți fi atenți la amănuntele anatomice ale personajului masculin îndrăgostit, care așteaptă răspunsul, implicit o să-mi dați dreptate: tăblița NAMA 6761 nu are nici cea mai mică legătura cu lâna dusă la dărăcit.
Referințe:1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Civilizația_miceniană
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:NAMA_Tablette_7671.jpg
3. Massimo Pittau, La lingua sardiana o dei Protosardi, Cagliari (2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu