ACROPOLA SACRĂ DIN VALEA FRIGIENILOR - SATUL YAZILIKAYA - PIATRA SCRISĂ - ESKIȘEHIR- TURCIA
VI.1. MIDAS ȘEHRI SAU ORAȘUL LUI MIDAS DIN TURCIA
Despre tracii frigieni am vorbit în partea a V - a, așa că nu voi mai reveni asupra celor spuse, însă vom reține faptul că templul zeiței Cibele, impropriu denumit Mormântul regelui Midas este situat într-o zonă înaltă, aici regăsindu-se o adevărată acropolă sacră tracă (akros =ridicat și polis = oraș, înseamnă „orașul de sus“) care a fost, probabil, centrul sacru al tracilor din Frigia.
Formațiuni de rocă au fost cioplite acum mai bine de 2600 de ani, în fațade de temple fin cizelate, în zeci de altare și idoli din piatră inscripționate cu litere din alfabetul trac, cu scări monumentale inexplicabile, cu tuneluri subterane de peste 60 m, cu scări ce coboară adânc în munte sau dimpotrivă, care urcă spre nicăieri și se opresc brusc la baza unei prăpastii, toate adunate la un loc îți creează un sentiment misterios, la care se adaugă faptul că, după ce urci și cobori sute de metri, după ce mergi poate și o oră pe jos prin coridoarele săpate în stâncă, își dai seama că nu prea obosești.
Există zeci de inscripții trace dăltuite între sec VIII î.e.n. - sec VI î.e.n. în stâncile din Valea frigienilor, de lângă sătucul Yazilikaya din provincia Eskișehir - Turcia, încât revin la ideea că, dacă ar fi după mine, ținând cont de existența a zeci de altare frigiene condensate pe o suprafață mică, de aproximativ 750 m x 1000 m, aș denumi-o Valea sacră a frigienilor din Yazilikaya (Piatra scrisă).
Pentru localizarea satului Yazilikaya menționez faptul că se află la aproximativ 27 km sud de Seyatgazi, la 66 km sud de Eskișehir și 51 de km nord de Afyonkarahisar, iar Valea frigienilor reprezintă o zonă triunghiulară ce se întinde între orașele Eskisehir, Kutahya și Afyon, nu departe de Ankara, în inima Anatoliei.
Sunt indicatoare rutiere ce ghidează turiștii în zona, impropriu denumită Orașul lui Midas (Midas Șehri) întrucât aceasta nu a fost niciodată o aglomerare urbană.
A fost însă zona sacră centrală a regatului tracilor frigieni, fiind prezente fațade de temple, altare, idoli, scări, un labirint de coridoare, camere, cisterne de apă, etc. toate săpate în stânca brută, astfel încât prima impresie pe care o ai este aceea că ai în față un masiv muntos găurit asemenea unui șvaițer uriaș.
Țin să menționez că stânca muntelui este calcaroasă, astfel încât efortul depus de oameni pentru a săpa muntele a fost unul deosebit și îndelungat.
Cert este faptul că acropola sacră tracă de la Yazilikaya (al cărui nume în limba turcă înseamnă piatra scrisă) de lângă orășelul Eskișehir din Anatolia, datează din perioada de început a civilizației frigiene, fiindcă textele inscripționate sunt scrise cu litere din alfabetul propriu, existând circa 50 de inscripții, majoritatea din sec VIII î.e.n. - sec. VII î.e.n.
Literele care formează zecile de inscripții dăltuite în piatra din Yazilikaya sunt literele alfabetul trac utilizat la descifrarea inscripțiilor din insulele Lemnos (partea I-a din blog) și Creta (partea a IV- a).
Formațiuni de rocă au fost cioplite acum mai bine de 2600 de ani, în fațade de temple fin cizelate, în zeci de altare și idoli din piatră inscripționate cu litere din alfabetul trac, cu scări monumentale inexplicabile, cu tuneluri subterane de peste 60 m, cu scări ce coboară adânc în munte sau dimpotrivă, care urcă spre nicăieri și se opresc brusc la baza unei prăpastii, toate adunate la un loc îți creează un sentiment misterios, la care se adaugă faptul că, după ce urci și cobori sute de metri, după ce mergi poate și o oră pe jos prin coridoarele săpate în stâncă, își dai seama că nu prea obosești.
Există zeci de inscripții trace dăltuite între sec VIII î.e.n. - sec VI î.e.n. în stâncile din Valea frigienilor, de lângă sătucul Yazilikaya din provincia Eskișehir - Turcia, încât revin la ideea că, dacă ar fi după mine, ținând cont de existența a zeci de altare frigiene condensate pe o suprafață mică, de aproximativ 750 m x 1000 m, aș denumi-o Valea sacră a frigienilor din Yazilikaya (Piatra scrisă).
Pentru localizarea satului Yazilikaya menționez faptul că se află la aproximativ 27 km sud de Seyatgazi, la 66 km sud de Eskișehir și 51 de km nord de Afyonkarahisar, iar Valea frigienilor reprezintă o zonă triunghiulară ce se întinde între orașele Eskisehir, Kutahya și Afyon, nu departe de Ankara, în inima Anatoliei.
Sunt indicatoare rutiere ce ghidează turiștii în zona, impropriu denumită Orașul lui Midas (Midas Șehri) întrucât aceasta nu a fost niciodată o aglomerare urbană.
A fost însă zona sacră centrală a regatului tracilor frigieni, fiind prezente fațade de temple, altare, idoli, scări, un labirint de coridoare, camere, cisterne de apă, etc. toate săpate în stânca brută, astfel încât prima impresie pe care o ai este aceea că ai în față un masiv muntos găurit asemenea unui șvaițer uriaș.
Fig. 1. Stânci cioplite de frigieni în Orașul lui Midas (Midas Șehir) satul Yazilikaya |
Cert este faptul că acropola sacră tracă de la Yazilikaya (al cărui nume în limba turcă înseamnă piatra scrisă) de lângă orășelul Eskișehir din Anatolia, datează din perioada de început a civilizației frigiene, fiindcă textele inscripționate sunt scrise cu litere din alfabetul propriu, existând circa 50 de inscripții, majoritatea din sec VIII î.e.n. - sec. VII î.e.n.
Literele care formează zecile de inscripții dăltuite în piatra din Yazilikaya sunt literele alfabetul trac utilizat la descifrarea inscripțiilor din insulele Lemnos (partea I-a din blog) și Creta (partea a IV- a).
Fig.2. Vedere asupra masivului în care e săpată acropola frigiană de la Yazilikaya |
Fig.3. Vedere asupra văii frigiene |
Această zonă este departe de principalele trasee turistice, cătunele și satele sunt neatinse de progres, iar păstorii încă mai trăiesc în același mod ca și precursorii lor.
Fig. 4. Imagini din acropola sacră frigiană |
Fig. 5 Fațada templului frigian principal, având 17 m x 20 m (impropriu denumit Mormântul lui Midas) cu cele 2 inscripții descifrate în partea a V-a
Există și o fațadă de templu neterminată, datată la sfârșitul sec. VI î.e.n., săpată în stâncă doar la jumătatea superioară, ca și cum ceva sau cineva a intervenit brusc și totul a încremenit.
Fig. 6 Fațada templului neterminat
Așa cum spuneam în partea a V-a, cauza părăsirii acestei zone sacre trace, pare să fi fost un război distrugător, în urma căruia întreaga zonă a fost devastată, iar locuitorii săi frigieni (sacerdoți și cioplitori în piatră) au fost uciși brusc.
Acropola sacră frigiană poartă multe mistere, întrucât există sute de metri de scări tăiate în stâncă care merg nicăieri sau adânc în pământ, altare, idoli și tronuri. Aceste scări au fost destinate în mod clar cu destinația de căi ceremoniale și uneori dai peste reprezentări siluete umane și litere sculptate în stâncă într-un stil foarte brut și arhaic.
Unele dintre aceste scări se încheie brusc pe marginea unei stânci sau pur și simplu se opresc în fața unui perete vertical de stâncă inaccesibil. Dar există, de asemenea, scări care duc la tunelurile adânc săpate în stânca platoului: aceste tunele sunt extrem de precise și au un tavan boltit similar tunelurilor hitite din Bogazkoy-Hattusas. În unele cazuri, aceste tuneluri se intersectează în camere subterane vaste care, de multe ori sunt numite „cisterne" sau „rezervoare subterane" deși nu pare să fi fost folosite în acest scop
Turcia este o țară cu multe orașe subterane, asa ca nu voi fi surprins dacă Yazilikaya ascunde, de fapt, un alt oraș subteran nedescoperit încă, dar care ar putea fi atins prin căi astupate, ce dau în tunelurile cunoscute.
Frigienii, la fel ca geto-dacii, credeau că zeii lor trăiau adânc sub munții lor. Zeița Cibele este ea însăși o zeitate a munților așa cum spuneam în partea a V-a.
Frigienii au fondat cultul zeiței Cybele (în greacă Κυβέλη - Kybele, în latină Cibelis, iar în română Cibela sau Cibele), o zeitate de origine frigiană, considerată drept Magna Mater ("Marea Mamă a Zeilor"), zeița peșterilor și a Pământului în starea sa naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor.
Împreună cu soțul ei, Attis un păstor frigian, Cibele era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice.
Attis (sau Atys) a fost un tânăr și frumos păstor din Frigia, de care s-a îndrăgostit zeița Cybele. După ce i-a promis să-i fie în veci credincios, Attis și-a călcat jurământul, îndrăgostindu-se de o nimfă. Mâniată, zeița Cibele i-a luat mințile și, într-un acces de nebunie, Attis s-a automutilat. El a fost metamorfozat de Cibele în pin.
Fig. 7. Zeița frigiană Cibele (sus) și soțul său, păstorul frigian Attis (jos) |
A fost preluată în mitologia romană, unde Cibele era zeița naturii și a fertilității, iar cultul ei era foarte răspândit în Roma, fiind primul din calendarul roman.
Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate.
Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate.
Întorcându-ne la acropola frigiană de la Yazilikaya, destinația sa a fost de spațiu sacru și ceremonial, întrucât în mod deliberat a fost evitată locuirea sa permanentă de către populația „civilă”.
Acropola „Piatra Scrisă” este convențional datată din sec VIII î.e.n. - sec. VII î.e.n., dar poate fi cu mult mai veche. Stilul amintește de construcțiile pre-hitite, dar există elemente, cum ar fi cupele săpate direct în stâncă, folosite pentru strâns apa, regăsite în siturile neolitice.
De asemenea, atunci când se ia în considerare nivelul de eroziune prezent pe fațadele și formațiunile de roci, care sunt erodate grav, atunci vârsta construcțiilor dăltuite în piatră crește vertiginos la mii de ani. Spre exemplu, oare în ce perioadă de timp se produce eroziunea unei case cioplite în stâncă, astfel încât aceasta să arate ca în fig. nr. 8?
Fig. 8. Efectele eroziunii asupra unei construcții cioplite în stâncă |
În unele locuri ai sentimentul că un cataclism a devastat întreaga zonă, transformând-o într-un peisaj arid și lunar. Crevase gigantice se deschid în pământ, există scări și, probabil, tuneluri prăbușite, după cum, foarte probabil, pot să existe și alte tuneluri și incinte subterane nedescoperite încă.
Fig. 9 Plan topografic al acropolei trace „Piatra scrisă” |
VI.2. INSCRIPȚII FRIGIENE DIN ACROPOLA FRIGIANĂ YAZILIKAYA
Toate inscripțiile din Valea frigiană datează din sec. VIII î.e.n. - sec. VI î.e.n. sunt scrise cu litere din alfabetul trac folosit la descifrarea inscripției din insula Lemnos (care datează din sec. VII î.e.n.):
Pasul 1: modul de scris este bustrofedon, începând cu primul șir din partea stânga către dreapta, al doilea șir are literele în oglindă și se citește de la dreapta la stânga, iar al treilea la fel ca primul de la stânga spre dreapta. Nu întâmplător am pornit la descifrarea acestei inscripții întrucât, o să vedeți, că mesajul conținut de primul șir este o incantație adresată zeiței Cibele, identic ca și conținut cu șirul nr. 2 de pe templul mare din Yazilikaya:
1. BBA MEMEVAIZ GROITAVO(S)
2. KFIANAVEZOS AKARA PAZUN
3. EDAEȘ
Pasul 2: trecem direct la formarea cuvintelor, cu o singură excepție introducem litera A în cuvântul BABA:
1. B(A)BA ME, ME VAI Z GROITA VOS
2. KFI A, NA VEZOS AKARA PAZUN
3. E DA EȘ
Pasul 3: descifrăm în limba română incantația similară la început cu aceea de pe templul mare:
1. BABA (BĂTRÂNĂ ZEIȚĂ) MEA, MĂ VAIT ZI, (ÎN) GROTA (STÂNCA) VOASTRĂ,
2. ÎN CARE AI FI, NU VEZI AFARĂ PĂȘUNILE?
3. DIN EA IEȘI!
Utilizăm literele alfabetului trac și avem următoarea transcriere: PIATAPICUTO
Fotografia Micii pietre scrise făcute de Phillipe von Zubern în 2007 și desenul dl. Ramsay din 1889 ne ghidează către descifrarea inscripției.
Referințe:
1. http://www.maravot.com/Phrygian1a.html
Așa cum spuneam la sfârșitul părții a V-a, fraza aceasta scrisă altar mă trimite cu gândul la idolul nr. 1 aflat pe același platou al Pietrei scrise, a cărui fotografie și desen făcut din partea opusă celei din care s-a făcut fotografia, le redau mai jos:
Fig. 12. Idolul nr. 1 din Yazilikaya |
Sper să fiți de acord cu mine că seamănă cu o făptură umană ce pare să pășească din stâncă sau mai exact spus e pe jumătate încă în stâncă, iar textul scris pe altarul nr. 1 capătă sens, întrucât exact asta i se cere zeiței: BABA MEA... DIN GROTĂ (STÂNCĂ) AFARĂ (...) IEȘI! Iar idolul sculptat în piatră exact asta face... pășește din stâncă...
Menționez că poza a fost făcută în 2007 de dl. Phillippe von Zabern, iar desenul în 1889 de Ramsay (conform dl. Phillippe von Zabern) căruia îi mulțumesc pe această cale pentru imaginile postate la adresa nr. 1 din Referințe.
Există și alți idoli pe platoul din Yazilikaya, unii cu inscripții pe care vom încerca să le descifrăm împreună:
Menționez că poza a fost făcută în 2007 de dl. Phillippe von Zabern, iar desenul în 1889 de Ramsay (conform dl. Phillippe von Zabern) căruia îi mulțumesc pe această cale pentru imaginile postate la adresa nr. 1 din Referințe.
Există și alți idoli pe platoul din Yazilikaya, unii cu inscripții pe care vom încerca să le descifrăm împreună:
Fig.13. Idoli sculptați în piatră |
Știu că pare greu de imaginat, însă poate aceasta este explicația faptului că un întreg masiv arată precum un șvaițer, cum spuneam la început.
Poate că în căutarea zeiței din stâncă au găurit frigienii, cu atâta trudă, stâncile. Poate pentru a fi aidoma ei, au creat camere și tunele, deși, după cum spuneam, nu există urme de locuire permanentă a spațiilor respective.
Despărțim în silabe textul:PI A TA PI CU TO
Formăm cuvintele: PIATA PICUTO
În limba română: PIATRA PLĂCUTĂ (DE ZEIȚĂ)
Formăm cuvintele: PIATA PICUTO
În limba română: PIATRA PLĂCUTĂ (DE ZEIȚĂ)
C. INSCRIPȚIA DE PE IDOLUL NR. 2
Fig. nr. 15 Idol cu formă de câine ghemuit |
Înainte de a trece la descifrare țin să menționez că acest idol seamănă cu un câine care păzește ghemuit, culcat pe labe.
Desenul textului inscripției făcut de Phillippe von Zubern din 2007 indică litera disigma, în locul literei reale zeta, iar ultima litera este E din care lipsește jumătatea de jos.
Desenul textului inscripției făcut de Phillippe von Zubern din 2007 indică litera disigma, în locul literei reale zeta, iar ultima litera este E din care lipsește jumătatea de jos.
Utilizând alfabetul trac obținem: VAZUZKANUTIE
Despărțim în silabe: VA ZUZ KA NU TI E
Formăm cuvintele: VAZUZ KANU TI E
În română avem: VĂZUT CÂINELE TĂU E ( AM VĂZUT, ESTE CÂINELE TĂU)
D. Deși nu poartă inscripții, foarte interesantă este și stânca din imaginea de mai jos, care are o formă de trunchi de piramidă sau mai degrabă este o piramidă al cărei vârf s-a dislocat. În dreapta jos se distinge silueta unui elefant, iar în partea superioară pornind din stânga se disting niște animale înșiruite ce merg către dreapta sus spre o așezare zidită (cetate) situată în partea superioară a stâncii:
Fig. 16. Stâncă în formă de trunchi de piramidă cu figuri zoomorfe cioplite |
E. FAȚADA DE TEMPLU MICA PIATRĂ SCRISĂ (în limba turcă KUCIUK YAZILIKAYA)
Fig. 17. Fațada de templu cioplit în stânca Kucuk Yazilikaia |
Fig. 18 Textele inscripționate pe Fațada Micii Pietre Scrise (Kucuc Yazilikaia) |
Fig. 19. Sensul de citire a celor 5 șiruri de litere din inscripție. |
Referințe:
1. http://www.maravot.com/Phrygian1a.html
Interesanta teorie! Si foarte originala. Iti admir pasiunea:)
RăspundețiȘtergere