14 iunie 2015

IV. LIMBA TRACĂ PROTOROMÂNĂ A ETEOCRETANILOR DIN INSULA CRETA – GRECIA

LIMBA TRACĂ PROTOROMÂNĂ A ETEOCRETANILOR DIN INSULA CRETA – GRECIA

 

SCURTĂ ISTORIE A CRETEI

Primele dovezi ale locuirii insulei Creta datează din neolitic. Săpăturile arheologice din Eleftherna și din peștera Skales de pe malul râului Stomios de lângă antica cetate Praisos din peninsula Sitia au scos la lumină ceramică neolitică și au demonstrat existența câtorva mici comunități datând din perioada neolitică începând cu anii 6000 î.e.n.
Cu toate acestea Creta este cunoscută ca leagăn al civilizației minoice, insula abundând în dovezi materiale din acea perioadă, cele mai cunoscute fiind palatele de la Knossos si Phaestos.
Dovezile existentei acestei puternicei civilizații minoice (2600 î.e.n. - 1100 i.e.n.) au fost descoperite la începutul secolului XX de către arheologul britanic, sir Arthur Evans, acesta numind-o minoică după numele legendarului rege Minos. În perioada 1900-1932, Evans a condus lucrările de reconstrucție a ruinelor, bazându-se pe propria imaginație fiind adesea acuzat ca ar fi creat la Knossos un fel de „Disneyland arheologic”. Cu toate acestea, este incontestabil faptul că în nici un loc din Europa nu exista o reconstrucție care să redea mai bine spiritul culturii antice. 
În timpul perioadei minoice Creta a cunoscut o dezvoltare extraordinară, fiind construite mai multe orașe și palate ca Phaestos, Knossos și Malia, iar influența lor s-a remarcat în multe insule din jurul Cretei. 
În jurul anului 1625 î.e.n. erupția catastrofală a vulcanului Thira din insula Santorini a dus la depunerea unui strat de cenușă peste Creta si distrugerea orașelor cretane. Explozia vulcanului a dus la dispariția sub ape a centrului insulei Santorini, iar scufundarea acestuia a produs un cutremur puternic și a generat un val devastator de tip tsunami. 
Ulterior orașele si palatele cretane au fost reconstruite, iar bogăția lor a atras în sec. XII î.e.n. interesul aheenilor din Micene. Orașele au fost din nou distruse și în final părăsite de locuitori, în special în partea vestică a insulei, în timp ce orașele din partea estică a insulei au fost fortificate. Partea estică a insulei este și în ziua de astăzi, partea cea mai fertilă a Cretei. Astfel populația băștinașă a Cretei a fost nevoită să se mute în zona din est, în timp ce numărul invadatorilor ahei stabiliți în insulă creștea rapid în partea vestică, apoi în centrul insulei. Aceștia au impus în aceste regiuni, propriile obiceiuri și tradiții, astfel că in jurul anului 1200 î.e.n. civilizația minoică era în plin declin, cu excepția părții estice și nord - estice ale insulei. În est se reconstruiește în sec XII î.e.n. orașul Praisos (a cărui nume este de origine non-greacă așa cum și istoricii greci o recunosc) iar zidurile acestuia sunt puternic fortificate și înălțate. Astfel orașul Praisos reușește să reziste invaziei nimicitoare a grecilor (ahei și apoi dorieni) aproape 1000 de ani până în anul 144 î.e.n. când este complet distrus de dorieni, așa cum ne spune Strabon.
Cucerirea Cretei de către dorieni nu a fost rapidă, datorită rezistenței opuse de populația eteocretană. Invazia dorienilor se întinde pe parcursul unui mileniu, din anul 1100 î.e.n. și până în 144 î.e.n. și a dus după cum spuneam la migrarea populației vechi cretane (eteocretane) în totalitate către partea estică a insulei, în zona înaltă, mai ușor de apărat, a acesteia. 
Între anii 650 – 500 î.e.n. infiltrările dorienilor în partea de vest a Cretei, au dus la mărirea numărului locuitorilor. Aici apar noi orase ca Axos, Falasama, Polyrinnia, iar in altele ca Eleftherna și Kydonia (Hania) numărul locuitorilor crește, însă Creta decade, din punct de vedere al nivelului de civilizație, ca urmare a numeroaselor conflicte interne între diversele sale populații. Treptat, dorienii din vestul Cretei se extind și cuceresc centrul insulei, apoi și estul acesteia, ultimul oraș eteocretan, Praisos, fiind complet distrus în anul 144 î.e.n. de dorienii din Hyerapytna.
Cauza prăbușirii civilizației minoice este asemănătoare celei miceniene, respectiv invazia ultimului val de triburi grecești ale dorienilor. Să nu uităm că, începând cu anul 1200 î.e.n. Grecia continentală este devastată de dorieni, iar civilizația miceniană a intrat într-un brusc declin. În secolul al XII-lea, Micene împreună cu alte cetăți ioniene au fost distruse complet.
În Grecia continentală, cât și insulară, din cauza invaziei doriene, va dispărea scrierea ca instrument de transmitere a informației, pentru o perioadă de cinci secole, respectiv până în sec. VIII î.e.n. - sec. VII î.e.n. când încep să apară, din nou, inscripții pe teritoriul Greciei. Însă toate aceste inscripții din Atena (vasul Dipylon), din Kamina - insula Lemnos, din Dreros și Praisos în Creta sunt scrise cu carctere ce seamănă cu cele din alfabetul grecesc, însă nu au nici un înțeles în limba greacă, dar în limba română au. Oare de la cine au re(învățat) să scrie grecii în sec. VII î.e.n.? Oare alfabetul grec provine într-adevăr din alfabetul fenician, însă nu în mod direct, ci prin intermediul alfabetului trac care se interpune între acestea două? Acest alfabet trac, în care s-au scris inscripțiile menționate mai sus, poate fi denumit eteocretan sau pelasg ori etrusc? Oare de ce limba etruscă este considerată o limbă misterioasă, din care se cunosc circa 250 de cuvinte? Oare de ce limba eteocretană este considerată, de asemenea, enigmatică „neclasificată”, cert non-greacă? Răspunsul este, ca întotdeauna, simplu: este vorba de o singură limbă în care au fost scrise aceste inscripții și anume limba tracă protoromână. Aplicăm la toate inscripțiile antice nedescifrate complet din Grecia, alfabetul trac utilizat la descifrarea inscripției din Kamina - Lemnos și toate inscripțiile enigmatice pot fi citite, iar mesajele pot fi înțelese direct în limba română.

ETEOCRETANII

 
Cuvântul eteocretan provine din limba greacă și e compus din ἐτεός (adevărat) + cretan și înseamnă „adevărații cretani” sau cu alte cuvinte primii locuitori ai insulei Creta, pe care grecii (fie ei ahei micenieni sau dorieni) i-au găsit aici atunci când au venit pe insulă. 
Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că limba eteocretană este o limbă non-greacă păstrată pe câteva inscripții antice din Creta.
În estul insulei 5 inscripții au fost găsite și sunt considerate a fi scrise în limba eteocretană. Literele folosite seamănă cu cele ale alfabetului grec, dar formează cuvinte care nu au nici un înțeles în greacă. 
Aceste inscripții datează din sec. VII î.e.n. până în secolul sec. I î.e.n.
Limbajul, care nu este înțeles până în prezent de lingviști, este considerat drept supraviețuitorul unei limbi vorbite în Creta înainte de sosirea grecilor și poate fi derivat din limba minoică păstrată în inscripțiile tip linear A. 
Însă această limbă nu a fost tradusă și din această cauză nu este sigur că eteocretana și minoica sunt înrudite.
Despre minoici și scrierea lor tip Linear A vom vorbi în partea a VIII-a, întrucât Creta nu a încetat să ne surprindă plăcut pe noi, românii. 
Despre minoici s-au scris mii de pagini, însă sinteza acestora nu se poate descrie mai bine fașă de cum s-a realizat de wikipedia accesând pe internet https://en.wikipedia.org/wiki/ Eteocretan_language și de aceea țin să citez din aceasta: 

„Civilizația minoică a fost o civilizație din epoca bronzului care a apărut pe insula Creta și înflorit din aproximativ sec. XXVII î.e.n. până în sec. XV î.e.n. 
Minoicii erau un popor de origine ne-indo-europeană, fiind înrudiți probabil cu populațiile din Anatolia. Cea mai veche dovadă a prezenței umane pe insula Creta datează din anul 7000 î.e.n, reprezentând rămășițele unei comunități agricole neolitice preceramice.
Grecii au păstrat în secolele ulterioare memoria grandorii minoice, dar istoria acestei civilizații este învăluită în legendă. Conform celei mai cunoscute dintre ele, orașul elen Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri și fecioare, aceștia fiind sacrificați Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia și reușește să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos, este folosit în expresia „civilizația minoică”, sinonim pentru „civilizația cretană”.
Acest mit al Minotaurului provine probabil de la realitatea sacrificării taurilor. Singurii expuși pericolului erau acrobații, antrenați să execute salturi peste tauri, prinzându-se de coarnele acestora. Frescele viu colorate, pictate pe pereții palatului de la Cnossos, sugerează faptul că membrii societății minoice erau optimiști, relaxați și iubitori ai plăcerilor vieții. Se pare că populația era pașnică și se simțea în siguranță, deoarece palatele și orașele nu erau fortificate și secole de-a rândul soldații nu au purtat armuri.
Minoicii de rând purtau pânze și kilturi. Femeile purtau robe cu mâneci scurte și fuste cu volane stratificate. Hainele erau deschise la piept pentru a le expune sânii în timpul ocaziilor festive.
Pe frescele din Cnossos, femeile erau reprezentate cu piele palidǎ, iar bǎrbații cu piele bronzatǎ sau roșie - li se spuneau Foinikes”. 

Recunoaștem ușor în limba română cuvântul similar ca sens și aproape identic ca pronunție - voinici, iar faptul că minoicii purtau niște pânze sau kilturi peste șolduri, că femeile erau cu bustul gol la mesele festive și că soldații nu aveau armuri îmi întăresc convingerea că dacă i-am vedea acum pe minoici și am încerca să-i caracterizăm în câteva cuvinte, le-am spune oameni în pielea goală. 

Interesant este faptul că minoicii din Creta erau numiți de istoricii antici greci cu numele de pelasgoi (în limba greacă: Πελασγοί, Pelasgoí, singular Πελασγός, Pelasgós). 
Acest nume, pelasgoi, nu are nici un sens în limba greacă, dar seamănă izbitor de mult cu pielea goală românescă. Cuvântul acesta, pelasgoi a fost folosit de anticii greci (Homer, Herodot, etc) atunci când se refereau la grupe de populații care au precedat cu mult venirea elenilor ionieni în toată Grecia antică, în Attica (în jurul Atenei), în insula Lemnos, în insula Creta, în Troada, etc, conform hărții de mai jos:



Fig. 1. Pelasgii (pelasgoi) în Grecia antică.

ETEOCRETANII ÎN SURSELE ANTICE.

Homer, în Odiseea (19, liniile 172-177) ne spune că „există un teren numit Creta în mijlocul mării albastre, un teren frumos și fertil, un dar al mării; în ea sunt mulți oameni, nenumărați și există nouăzeci de orașe. Limbă cu limbă sunt amestecate împreună. Există aheii, există o mare inima eteocretană, există kydonii și dorienii din cele trei clanuri și pelasgii nobili”.
De asemenea, Strabon (10, 475) ne spune că în Creta „dorienii ocupă regiunea estică spre mare, kydonii vestul, eteocretanii sudul, cu orașul Praisos, unde este templul lui Zeus Diktaian. Eteocretanii și kydonii sunt probabil indigeni, iar ceilalți mai nou veniți”. 

REGIUNEA ETEOCRETANĂ  DIN ESTUL CRETEI - PENINSULA SITIA SAU PRAISOS

Fig.2 Insula Creta în antichitate


Partea estică a Cretei e reprezentată de peninsula Sitia, care a fost numită de istoricii greci peninsula Eteocretană sau peninsula Praisos. Regiunea a fost numită după numele capitalei acestei regiuni din estul Cretei, respectiv puternicul oraș antic eteocretan, Praisos situat în centrul regiunii, între cele două brațe, Kalamauki și Panteli, ale râului Stomios (vechiul Didymos).


Fig.3. Regiunile antice ale insulei Creta


Orașul Praisos a fost construit pe trei dealuri și era înconjurat de un zid de fortificație foarte puternic, a cărui înălțime atingea și 4 m. Rămășițele acestuia sunt încă intacte în unele puncte și în special în partea de nord-est, unde se afla sediul autorităților orașului. 


Fig. 4. Ruinele fortificației orașului eteocretan Praisos sec XII î.e.n. - sec II. î.e.n.


Pe cel de al treilea deal, în afara fortificației cetății sunt localizate altarele și peștera sfântă - Skales.
Unii istorici greci afirmă că orașul Praisos a fost fortificat de către dorieni și urmașii eteocretanilor în sec XII î.e.n., însă această afirmație este infirmată de simplul fapt că atunci abia începea invazia doriană a Greciei continentale. Orașul Micene fiind distrus de dorieni în acest sec. XII î.e.n. iar dorienii au ajuns în Creta abia în anul 1100 î.e.n. De asemenea, dacă fortificarea orașului Praisos era doriană, iar aceștia stăpâneau această zonă din sec. XII î.e.n. atunci de ce au distrus definitiv acest oraș în anul 144 î.e.n. așa cum afirmă Strabon? Ce rost mai aveau inscripțiile dăltuite în piatră în Praisos în sec. VII î.e.n. într-o limbă pe care grecii nu o pot citi și cu atât mai mult nu pot să-i înțeleagă rostul? Pe de altă parte ultimele două inscripții din Praisos datate din sec II î.e.n, respectiv sec. I î.e.n. atestă începutul dominației doriene asupra populației din zonă, ele fiind scrise cu litere din alfabetul grecesc ionic și în stilul scrierii ionice de la stânga la dreapta, însă limba a rămas în continuare necunoscută, întrucât nici acestea nu pot fi descifrate folosind limba greacă. 
Săpăturile arheologice din 1884 ale Școlii Britanice de Arheologie din Atena au arătat că orașul are o existență multimilenară, el fiind construit și reconstruit de mai multe ori, începând cu sec XII î.e.n. și și-a continuat existența până în anul 144 î.e.n. Strabon ne spune că în acel an, după mulți ani de război, dorienii din cetatea Hyerapytna i-au învins în cele din urmă pe eteocretanii din Praisos și au distrus definitiv orașul. Înainte de distrugerea orașului, știm că locuitorii din Praisos i-au învins pe dorienii ce cuceriseră cetatea Dragmos și au asediat Itanos-ul în încercarea de apărare a peninsulei eteocretane. 
Țin să reiterez faptul că regiunea orașului Praisos a fost locuită încă din perioada neolitică. În peștera sacră Skales și pe malurile brațelor Kalamauki și Panteli, ale răului Stomios au fost găsite resturi de ceramică și chiar mici idoli din ceramică neolitică. 
Așadar, după cum spuneau Homer  și Strabon, eteocretanii au fost primii locuitori ai Cretei și după ce dorienii au ocupat vestul, apoi centrul insulei, s-au retras spre partea de est, unde au păstrat caracterul lor original, probabil minoic, limba, religia și... foarte interesant, cultul lui Diktaios Zeus. 
Peninsula Sitia din estul Cretei are câmpii fertile, plaje întinse, peisaje minunate, sate tradiționale și cele mai multe situri arheologice și monumente din Creta. Nici o altă provincie a Cretei nu are caracteristicile acestei provincii, respectiv îmbinarea fericită a frumuseții naturale și a istoriei cu interesul arheologic. Pădurea de palmieri din Vai, platoul Lassithi, plajele Sissi, munții Dikti, Makri Gialos, peștera unde s-a născut Jupiter, sunt locuri unice în Creta și în Grecia. 
Câmpia Lassithi este cea mai fertilă zonă din Creta și se cultivă cereale, cartofi, fructe. Lassithi este locul ideal pentru iubitorii de natură deoarece abundă în vegetație. Locuitorii din Lassithi sunt deosebit de mândri de plantația de palmieri de la Vai, singura de acest fel din Europa.

Pe dealul de lângă Praisos un mormânt excavat în 1935, a scos la lumină cazul unui atlet din acest oraș care a fost îngropat împreună cu premiile sale. Cele mai reprezentative sunt două amfore pictate, datate din anii 560-500 î.e.n. pe care sportivul le-a câștigat la jocurile panelene din acei ani. 
Orașul Praisos localizat în centrul peninsulei Sitia a avut porturi la mare atât în nord, în Iteia, cât și la sud în Stiles, către Libia. 
Fig. 5 Localizarea orașelor antice eteocretane Praisos și Dreros
și a orașului dorian Hyerapytna.

INSCRIPȚIILE ETEOCRETANE


In 1884, arheologul italian Federico Halbherr a descoperit în Praisos prima inscripție eteocretană și a găsit un număr mare de figurine din lut. El a fost primul care a arătat că, în Praisos a existat o cetate foarte puternică cu o existență multimilenară. 
Există cinci inscripții care sunt atribuite eteocretanilor, din care:
- două au fost găsite în orașul antic eteocretan Dreros din nord - estul Cretei și datează din sec. VII î.e.n.;
- trei au fost descoperite în Praisos. Prima datează din secolul VII î.e.n. și e scrisă în eteocretană, spre deosebire de ultimele două care sunt puternic influențate de scrierea greacă dorică. Aceste ultime două inscripții nu vor face obiectul studiului nostru întrucât sunt datate din sec II î.e.n. - sec I î.e.n. respectiv din preajma anului 144 î.e.n. când orașul Praisos, capitala eteocretană, a fost cucerit de dorieni, așa cum ne spune Strabo. 
Mai sunt alte trei fragmente care pot fi eteocretane, însă nu conțin nici măcar un cuvânt întreg, astfel încât nu ne vom opri asupra lor. 
Încercări de descifrare a limbii eteocretane au fost multe, însă așa cum sublinia Yves Duhoux în „L'Étéocrétois: Les Textes - la langue” nu au fost încununate de succes, limba eteocretană rămânând o limbă „neclasificată”. Ea nefiind descifrată și-a păstrat misterul multimilenar. 
Și totuși…

INSCRIPȚIILE DIN DREROS - CRETA - SEC. VII î.e.n.


Cele două inscripții eteocretane au fost găsite în toamna anului 1936, în partea de vest a unui rezervor mare lângă peretele de est al Delphinionului (templul lui Apollo Delphinios) din Dreros, la o adâncime cuprinsă între 3-4 metri de la suprafață. 
Textele sunt toate scrise în alfabetul eteocretan arhaic și datează de la sfârșitul sec. VII î.e.n. Au fost atent copiate și publicate în 1937 de către cel care le-a descoperit, Henri van Effenterre. Au fost păstrate în muzeul de la Neapolis până în 1945, când au dispărut în timpul ocupației naziste a insulei în cel de-al doilea război mondial. În ciuda căutărilor de peste 70 de ani, nu au fost găsite nici în prezent.

A. PRIMA INSCRIPȚIE DE LA DREROS - sec. VII î.e.n.

Fig. 6 Prima inscripție de la Dreros


Așa cum se observă literele par a fi grecești, însă similitudinea cu literele din alfabetul trac lemnian utilizat la descifrarea inscripției din Kamina, insula Lemnos din partea I este izbitoare. Se oservă ușor faptul că inscripția a fost ruptă în partea dreaptă, existând pe rândul al doilea doar jumătate din litera lemniană-tracă upsilon Y. Reținem diferența între litera rho P atent rotunjită peste tot în text cu excepția celei de a 16 litere din primul rând, care e diferită, semănând mai degrabă cu litera gamma de pe vasul Dipylon din Atena (a fost rotunjită în partea superioară).



Fig. 7. Alfabetul trac din insula Lemnos

De asemenea, direcția de scriere de la dreapta spre stânga, în modul bustrofedon caracteristic tracilor din insula Lemnos este ușor de dedus după forma literelor, începând cu litera A, astfel încât trecem la descifrare:
  
Pasul 1: stabilim sensul de citire al celor 5 fraze inscripționate în piatră, cu observația că e posibil să avem cuvinte incomplete în partea din dreapta, unde inscripția a fost ruptă:


Fig. 8. Sensul de citire al primei inscripții de la Dreros


Pasul 2: transcriem fonetic fiecare literă din cele 5 propoziții ale primei inscripții Dreros, cu observația că partea centrală a șirului 4 era foarte deterioratădin moment ce literele sunt desenate estompat, cu linie întreruptă, indicându-ne faptul că abia se distingeau în anul 1937 când a fost copiat și publicat textul inscripției de dl. Henri van Effenterre:
 
1  ...ZRMAVIETISMALABGETKOMN
2  ...DIMENIZNASISMALURSAILMO
3  ...MTONTURONMAATOAOSEVAD
4  ETURO(N) ... MINAIOAMENA
5  MATRZTAȘA
 
Pasul 3: despărțim textul în silabe, ținând cont că inscripția a fost ruptă, iar primele litere din partea dreaptă pot aparține altei silabe pe care nu o avem în text:

1  ...ZR MA VI E TIS MAL AB GET KOMN
2  ...DI ME NIZ NA SIS MAL URS A IL MO
3  ...M TON TU RON MA A TO A O SE VAD
4  E TU RO(N) MI NAI OAMENA
5  MA TRZT A ȘA

Pasul 4: formăm cuvintele așa cum le-am rosti în limba română, păstrând literele din cuvintele lipsă și obținem:

1  ...ZR MAVI E TIS MAL AB GET KOMN
2  ...DIMENIZ NASIS MAL URS A IL MO
3  ...M TON TURON MA A TOA OSE VAD
4  ...E TURO(N) MI NA IO A OM E NA...
5  ....MA TRZT AȘA

Redau textul în limba română:

1  ...ZR, MAVI E TIS MAL AB GET KOMN = ...ZR, MÂNCARE E PE MALUL TĂU, AL GEȚILOR CĂMIN
2  ...DIMENIZ NASIS MAL URS A IL MO = ... DIMINEAȚA PE MALUL NOSTRU, URSUL DIN MINE
3  ...M TON TURON MA A TOA OSE VAD = ...M ÎN AL TĂU TURN, ALE MELE ÎN ALE TALE OASE VĂD
4  E TURO(N) MI NAI OAMENA... =  ÎN AL MEU TURN NU AM OAMENI...
5  MA TRZT AȘA.= M-A TREZIT AȘA.
 

B. A DOUA INSCRIPȚIE DE LA DREROS - sec. VII î.e.n. 

Fig. 9. Cea de a doua inscripție de la Dreros


Pasul 1: stabilim sensul de citire al inscripției scrisă cu litere din același alfabet lemnian (trac) în clasicul mod de scriere bustrofedon trac:

 Fig. 10. Sensul de citire al textului celei de a doua inscripții de la Dreros

     

Pasul 2: utilizând alfabetul trac lemnian transcriem fonetic cele 3 rânduri, cu evidențierea faptului că a treia literă din primul rând este întreruptă, adică era deteriorată și greu vizibilă în textul inscripționat în piatră:

1 MI(V)UGRMHRTESAOMO   
2 MASDANERENORKSOSMSIA
3 KATÎARONPENOLTO

Pasul 3: despărțim în silabe fiecare din cele 3 propoziții:

1 MI VUGR MHRTES A OM O
2 MAS DA NE RE NORK SOS MSI A
3 KA TÎ A RON PE NOL TO

Pasul 4: formăm cuvintele așa cum le-am forma în limba română și cu acestea o singură frază, ținând cont de caracterul bustrofedon al scrierii trace lemniene:

MI VUGR MHRTESA OMO, MAS DA NERE NORKSOS, MSIA KATÎARON PENOLTO = AM FUGIT DE A OMULUI MOARTE, DAR MAI ALES DE NEGRU NOROC (GHINION), ASEMENEA ACESTUI CATÂR PEDEPSIT (BĂTUT)
 

C. INSCRIPȚIILE DIN PRAISOS sec. VII î.e.n.

 
Cele trei inscriptii eteocretane au fost cartografiate și publicate în 1942 de Margherita Guarducci în al treilea volum al său „Inscriptiones Creticae”, apărută la Tituli Cretae Orientalis. Inscripțiile eteocretane aparțin în prezent Muzeului de Arheologie de la Heraklion. Raymond A. Brown, care a examinat aceste inscripții în vara anului 1976, le-a publicat on-line cu transcrieri ușor diferite de cele date de Guarducci și datorită domniei sale putem să citim împreună textele eteocretane. 
Ambii au concluzionat că prima inscripție de Praisos este scrisă în alfabetul eteocretan arhaic la fel ca și inscripțiile din Dreros, că datează din același sec VII î.e.n. ca și acestea și în final, amândoi, au ajuns la concluzia că nu pot descifra sensul mesajului conținut.
A doua și a treia inscripție datează din sec II î.e.n și deși sunt scrise în alfabetul standard ionic, cu excepția literei lambda, încă scris în stilul cretan arhaic, nu au putut să fie descifrate până în prezent, iar mesajele transmise au rămas enigmatice. 
De asemenea, ultimele două inscripții nu sunt scrise în modul bustrofedon, ci în cel ionic, de la stânga la dreapta indicând faptul că au fost dăltuite în piatră după cucerirea de către dorieni a orașului Praisos din anul 144 î.e.n. așa cum menționează Strabon.

Avem mai jos imaginea primei inscripții din Praisos:



Fig. 11. Prima inscripție eteocretană din Praisos

La prima vedere avem de a face clar cu o inscripție scrisă cu caractere din alfabetul trac lemnian, în modul de scris bustrofedon, așa că, începem descifrarea ei:

Pasul 1: stabilim direcția de citire a textului ținând cont de modul în care sunt inscripționate literele:
Fig. 12. Sensul de citire al primei inscripții de la Praisos.

Pasul 2: transcriem fonetic fiecare literă tracă din cele 5 rânduri prezente:

1 ...NKALMZTI...
2 ...OMIBARDZEIA... TO...
3 ...ARKIAPMETIMENA ...
4 ...ARKAKOKLEMIAE...
5...AMEPANANZI...


Pasul 3: despărțim în silabe cuvintele, reținând posibilitatea existenței literei Z = ZI (VORBEȘTE) ca în cazul inscripției din Kamina - Lemnos:



1 ...N KALM Z TI ...
2...OM I BAR DZE IA ...TO
3...AR KI AP ME TI ME NA
4. ....AR KA KOK LE MI A E...
5 ...A ME PA NAN ZI...


Pasul 6: respectăm pașii învățați și formăm cuvintele ca în limba română, păstrând literele din capete, care aparțin probabil unor cuvinte din textul lipsă:


1 ...N KALM Z TI ... = ...N CALM ZIC, TU ...
2 ... OMI BARDZE IA ... TO = ...OAMENI (CU) BĂRBI IA... ACEȘTIA...
3 ...ARKI AP, ME TIME NA...= ...BĂRCILE (PE) APĂ, NU MĂ TEM...
4 ...ARKA KOK LEMI A E...= ...A BĂRCII COCĂ (CORP) ÎN LEMN E...
5 ...A ME PANANZI...= ...ÎN ALE MELE PÂNZE...

Menționez că sunt nu mai puțin de 11 cuvinte trace în inscripția din Praisos și 10 cuvinte trace în inscripțiile din Dreros identice cu cele din textul inscripției din Kamina - insula Lemnos și Yazilikaya - Anatolia, că toate acestea sunt dăltuite în piatră cu aceleași litere trace, în același mod de scriere bustrofedon și din același secol VII î.e.n. 
Cu alte cuvinte se confirmă faptul că limba eteocretană, limba lemniană și limba frigiană fac parte din limbile tyrseniene, însă în fapt e vorba de o singură limbă și anume limba protoromână a tracilor pelasgoi, așa cum îi numea Homer pe primii locuitori din Lemnos, din Troada, din Frigia, din Creta și din Attica, pe care grecii ionieni din Micene i-au găsit acolo când au ajuns pe acele meleaguri. 



Referințe:

1.   https://en.wikipedia.org/wiki/Eteocretan_language.
2.   ro.wikipedia.org/…iki/Civiliza%C8%9Bia_minoic%C4%83
3.   Nordhoff, Sebastian; Hammarström, Harald; Forkel, Robert; Haspelmath, Martin, eds. (2013) "Eteocretan". Glottolog. Leipzig: Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology. "Eteocretan". Oxford English Dictionary (3rd ed.). Oxford University Press. September 2005.
4.   Y. Duhoux, 1982, L'Étéocrétois: les textes - la langue, Amsterdam. p. 8.
5.   Margarita Guarducci, Inscriptiones Creticae, Vol. III (Rome, 1942), pp. 134 -141
6.   Y. Duhoux, 1982, L'Étéocrétois: les textes - la langue, Amsterdam: J. C. Gieben. ISBN 90 70265 05 2.
7.   Y. Duhoux, op. cit., pp. 27 - 53.
8.   Revue de Philologie, 3rd series, Volume XX, Fascicule II, 1946 (Paris), pp. 131 
9.   Bulletin de correspondance hellénique 70, 1946 (Paris), pp. 602 și 603
10. Y. Duhoux, op. cit., pp. 55-79.
11. Margarita Guarducci, Inscriptiones Creticae, Vol. III (Rome, 1942), pp. 141 și142
12. Y. Duhoux, op. cit., pp. 80-85
13. Y. Duhoux, op. cit., pp. 87-124.
14. Spyridon Marinatos, "Γραμμάτων διδασκάλια", Minoica: Festschrift zum 80. Geburstag von Johannes Sundwall, Berlin, 1958, p. 227
14. Ray Brown, The Eteocretan Inscription from Psychro, Kadmos, Band XVII/Heft 1, Berlin, 1978, p. 43 
15. Y. Duhoux, op. cit., pp. 87-111.
16. Ch. B. Kritzas, The ″Bilingual″ inscription from Psychro (Crete). A coup de grâce, in Gigli, R. (ed.), Μεγάλαι Νῆσοι Studi dedicati a Giovanni Rizza per il suo ottantesimo compleanno, Catania 2004 (2006), I, 255-261.
17. Henri van Effenterre in Revue de Philologie, 3rd series, Volume XX, Fascicule II, 1946 (Paris), p. 137.
18. Henri van Effenterre in Bulletin de correspondance hellénique 70, 1946 (Paris), pp. 602 și 603
19. Henri van Effenterre in Revue de Philologie, 3rd series, Volume XX, Fascicule II, 1946 (Paris), pp. 136 și 137.
20. Henri van Effenterre in Revue de Philologie, 3rd series, Volume XX, Fascicule II, 1946 (Paris), pp. 137 și 138
21. R.A. Brown, 1984, Pre-Greek Speech on Crete, Amsterdam: Adolf M. Hakkert.
22. R.A. Brown, op. cit., p. 289
23. Y. Duhoux, op. cit., p. 8
24. https://commons.wikimedia.org/wiki/File%3APelasgians.jpg