14 iunie 2015

I. LIMBA TRACĂ PROTOROMÂNĂ DIN INSULA LEMNOS - sec. VII î.e.n.

STELA FUNERARĂ DIN INSULA LEMNOS - GRECIA 

I.1. INSULA LEMNOS

LEMNOS e o insulă frumoasă din Marea Egee, cu un nume familiar oricărui român. KAMINA - e un mic sat din această insulă, cu un nume ușor de înțeles. 

Homer ne spune că primii locuitori ai insulei Lemnos erau tracii Sinthioi, care l-au găsit și crescut pe copilul zeu Hefaistos, aruncat din Olimp de mama sa Hera, după ce aceasta l-a născut și a văzut că este șchiop. 

În anul 1885, doi tineri de la școala franceză din Atena, Cousin si Durrback descoperă, în apropiere de satul Kamina, o stela funerară de piatră purtând o inscripție. Pe stela funerară este cioplit profilul unui războinic, înarmat cu o lance si sunt gravate doua texte: unul în jurul capului și altul pe una din fețele laterale ale stelei. 
Acest produs al artei arhaice locale, în prezent expus la Muzeul Național Arheologic din Atena, datează din secolul VII î.e.n., textul fiind dăltuit în piatră cu circa doua sute de ani înainte ca insula sa fie cucerită de grecul Miltiade în anul 510 î.e.n. Textul nu este scris în limba greacă și mai mult, nu a fost găsită nici o descifrare asupra mesajului inscripționat pe stelă. 
Știm de la Homer că primii locuitori ai insulei Lemnos au fost tracii, astfel încât putem considera că limba în care a fost scrisă inscripția stelei funerare este limba tracilor Sinthioi. 
Textul este scris folosind litere din alfabetul etrusc, însă la fel de bine le putem denumi litere sinthioice sau, de ce nu, pelasge. 
Nu ne avântăm pe aceste ape și rămânem, totuși, în teritoriul cunoscut al izvoarelor istorice, iar limba în care a fost scris textul pe stela funerară o vom considera,deocamdată, ca fiind limba lemniană. 
Alăturat avem stela funerară, cu imaginea căpeteniei ucise și mesajul ajuns la noi după 2500 ani. 


Fig. 1 - Stela funerară din localitatea Kamina, insula Lemnos - Grecia
  

I.2. ÎNCERCĂRI DE DESCIFRARE A TEXTULUI GRAVAT ÎN PIATRĂ

Fig.2. Textul dăltuit în piatră



Modul de scriere a textului gravat în piatra stelei din Lemnos este de tip bustrofedon. 

Numele de bustrofedon este preluat din limba greacă. Etimologia lui este de la βούς, Bous, „bou” + στρέφειν, strephein, „a transforma/a deveni”, deoarece mâna scriitorului mergea înainte și înapoi, ca un bou cu plugul pe câmp, iar la sfârșitul fiecărui rând se întorcea în direcția opusă. 
În concluzie, textul gravat pe stelă se citește astfel: primul rând de la dreapta la stânga, următorul rând e scris cu literele „în oglindă” și se citește de la stânga la dreapta, cel de-al treilea e la fel ca primul, scris de la dreapta la stânga, cu litere normale, etc. 
Textul dăltuit în piatra stelei funerare Stela din Lemnos, ca şi alte inscripții „misterioase", precum discul de la Phaistos ori inelul de la Ezerovo, n-au primit, încă, nici o traducere. 
În anul 1963, Raymond Bloch, în lucrarea sa „Ancient Peoples and Places” a încercat să descifreze textul, însă nu a găsit un înțeles al cuvintelor de pe această stelă funerară și implicit a renunțat. 
În 1993, Branislav Ştefanoski-Dabija în lucrarea sa „Limba traco-dacă, fondul limbilor indo-europene” face o încercare deosebită asupra inscripției de pe stela funerară din insula Lemnos, deslușind o serie de similitudini reale între textul în limba lemniană și limba aromână. Autorul, în mod corect, a indicat faptul că textul este despărțit prin puncte verticale, delimitându-se astfel cuvinte și uneori, grupuri de cuvinte, a indicat corect punctul de pornire, precum și direcția de citire a textului. În final, concluzionează că stela funerară aparține unei căpetenii pe nume EOLAIE, iar textul descifrat în limba română reprezintă o rugăciune adresată zeilor: ZEI, MARAZMĂ NEAGRĂ,SOARE VEZI, etc. 
Totuși, una este o propunere de interpretare (spre exemplu cercetătorul bulgar Decev dă pentru inscripția tracă de pe inelul de la Ezerovo, nu mai puțin de 17 asemenea încercări diferite) și alta este o traducere. 
Țin să fac precizarea că o traducere presupune descifrarea integrală a textului, iar descifrarea, la rândul ei, înseamnă că sistemul limbii respective a fost complet înțeles și sensul cuvintelor e cunoscut pe deplin. Evident, rezultatele unei traduceri corecte sunt, în cele din urmă, acceptate de către comunitatea științifică. Este bine să avem proprietatea termenilor atunci când vorbim despre aceste lucruri, fiindcă de aici pornesc multe neînțelegeri. 

I.3. ORIGINEA ȘI LIMBA ETRUSCILOR 


Vorbind, așadar, despre utilizarea într-un text a literelor alfabetului etrusc, nu putem ignora originea și limba acestora.
Etruscii, un popor de limbă ne-indo-europeană, au locuit în regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului și părți din Umbria), începând cu 1000–900 î.e.n. până în sec. I e.n., înaintea întemeierii Republicii Romane.
Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvântul etrusc provenind din: trusci, etruri sau etrusci, după cum îi numeau romanii sau tyrsanoi în limba elină.
Endonimul etruscilor era razenna sau razna. Fără să vrem zâmbim, pentru că înțelegem ușor, în limba română, ce înseamnă acest cuvânt. E un om care a pornit în lume fără o direcție anume, la întâmplare.

Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării (Herodot), cealaltă a autohtoniei (Dionis din Halicarnas).
Prima pare să fie cea adevărată și e susținută de următorii scriitori antici:
- Herodot, în ale sale „Istorii” (cartea a 6-a) ne spune că: „etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia (Lydia) și de pe unele insule din Marea Egee, îndeosebi din insula Lemnos”, iar Attica și Atena au fost inițial locuite de etrusci („Istorii”, cartea a 6-a, versetul 137) și că: „după ce au fost alungați de aici, s-au retras în Lemnos, de unde mulți veniseră”. Despre gradul de evoluție a etruscilor ne spune că „etruscii sunt primii oameni care au creat și folosit monede din aur și argint”.
- Vergilius notează: „Orașul Cerveteri este construit pe o stâncă locuită cândva de lidieni, un popor distins în războaie”.
- Seneca afirmă că „Asia Mică este locul unde au trăit etruscii la începuturi”.
- Tacitus, confirmând informațiile transmise de Herodot, ne spune că: „Etruscii au venit din Asia Mică, ei fiind urmași ai pelasgilor, fiind numiți thirasieni sau thiresieni în insulele Lemnos, Imbros, Lesbos și în Delos, insula sfântă a Cicladelor”.

Revenind la sursele moderne care atestă descendența tracă a etruscilor, trebuie să amintim de o specificație din Enciclopedia Britannica, potrivit căreia „la începutul expansiunii lor, romanii au fost inițial respinși, în Toscana, de către etrusci, care au venit cu mult înaintea lor, din Anatolia, fiind descendenți ai tribului trac al frigilor/brigilor”.

Robert Ellis în a sa “The Asiatic affinities of the old Italians”, precizează că neamurile tracilor se întindeau până la Alpi și Marea Tireniană (a se observa asemănarea numelui acestei mări cu cel dat de greci etruscilor, respectiv thirasieni), limba acestora fiind vorbită și în Etruria”. R. Ellis mai opinează că: “TOŢI TRACII, INCLUZÂNDU-I PE ETRUSCI, DACI ŞI FRIGIENI, VORBESC ACEEAŞI LIMBĂ”. În lucrarea amintita mai sus se mai spune și că etruscii și-au dezvoltat cultura, în perioada de trecere dintre epoca bronzului și cea a fierului, în zona Anatoliei și a Mării Negre, această cultură fiind “iluminatoarea Eurasiei”.
Recapitulând,  știm faptul că limba etruscă nu făcea parte din limbile indo-europene și că nu este cunoscută bine. Majoritatea informațiilor despre etrusci provin din sursele antice grecești și romane. În afara de scurtele texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripțiile murale în necropole și pe sicrie, nu s-a descifrat, încă, această limbă, fiind cunoscute doar câteva zeci de cuvinte complet elucidate. Putem pronunța cuvinte etrusce, deoarece alfabetul acestora este similar celui grec antic, însă nu știm sensul acestora.


În concluzie, știm că etrusca se înrudea cu limba populației din insula Lemnos, înainte de colonizarea greacă antică, ipoteza fiind că etrusca făcea parte din grupul limbilor tyrsenice vorbite în antichitate pe insulele din Marea Egee și în vestul Anatoliei. 

I.4. ALFABETUL ETRUSC. ALFABETUL TRAC.

Fig. 3. Alfabetul etrusc inscripționat peTăblița din Marsiliana d’Albegna -sec VII î.e.n.

 Alfabetul etrusc provine din cel fenician și acest lucru trebuie reținut. 

Fig. 4 - Alfabetul fenician

În ceea ce privește pronunțarea anumitor litere, plecând de la considerentul că, dacă acceptăm „ad literam” toate pronunțiile fonetice considerate drept „litere de lege” în etruscologie, atunci nu se poate explica de ce limba etruscă este, încă, enigmatică, neînțeleasă, din care se cunosc doar câteva sute de cuvinte? Poate nu toate regulile acceptate sunt cele corecte și atunci, stabilim următoarele: 

- litera Z feniciană, din care provine litera Z lemniană, se pronunță în mod identic cu Z din limba română și nu S;
- litera etruscă sau lemniană theta ϴ, se pronunță ca în română TÎ, în timp ce alții rostesc Th;
- litera lemniană disigma ∑ se pronunță ca în română Ș, deoarece în textul lemnian avem litera sigma ϟ pronunțată ca în română S, iar o distincție între aceste două litere trebuie să existe;
- litera lemniană  chi se pronunță U;
- litera lemniană phi se pronunță ca în română F;
- litera pi lemniană se pronunță P, iar pentru această literă avem semnul din alfabetul etrusc (Tăblița din Marsiliana d’Albegna), dar vom accepta semnul propus în 1880 de Karl Faulmann în „Das Buch der Schrift” p. 192 

Fig. 5 - Alfabetul etrusc după K. Faulmann (1880)
Astfel obținem următorul alfabet pe care îl vom denumi alfabet trac protoromân (alfabet lemnian ori eteocretan sau tyrsenic)

Fig. 6 - Alfabetul trac protoromân (lemnian sau eteocretan)

El va fi utilizat pentru descifrarea mesajelor nedescifrate, scrise într-o limbă catalogată misterioasă sau neclasificată, cert non-greacă, dăltuite în piatră în insulele Lemnos și Creta, în Atena, în Roma, în Frigia (Anatolia - Turcia) etc.  

I.5. DESCIFRAREA TEXTULUI DE PE STELA FUNERARĂ DIN KAMINA. 


Pasul 1: înlăturarea oricăror semne de punctuație din mesajul stelei funerare. 
Un limbaj avansat, utilizat de o civilizație net superioară celei romane timpurii, este evident că utiliza semnele de punctuație. 
Știm că anticii greci și romani, foloseau un punct pentru a reprezenta un final de propoziție sau o prescurtare a unui cuvânt. Două puncte verticale aveau același înțeles cu cel utilizat de noi în prezent sau punct și virgulă.  Cele trei puncte verticale din textul gravat pe stela din Lemnos în mod cert reprezentau tot semne de punctuație întrucât, consecutiv acestor trei puncte verticale, nu apar alte semne de punctuație (punct sau două puncte verticale).

Pasul 2: împărțirea textului în 11 șiruri (fraze) logice, reprezentate de cele 11 șiruri de litere, din care 5 sunt orizontale și 6 verticale.

Pasul 3: stabilirea începutului de text. Știm că etruscii scriau de la dreapta spre stânga și că textul e scris în modul bustrofredon, deoarece avem litere scrise normal și în oglindă. 
Avem chipul cioplit al căpeteniei ucise, iar începutul de text trebuie să ocupe partea centrală a pietrei funerare, deasupra capului acestuia. 
În concluzie, primul rând este reprezentat de cele 5 litere așezate semirotund, la începutul stelei, în partea dreapta-sus. 

Pasul 4: stabilim direcția de citire a întregului text gravat în piatră.
Având în vedere utilizarea alfabetului etrusc în momentul scrierii mesajului în urmă cu 2500 ani, în limba lemniană, acesta nu poate fi descifrat complet, decât pas cu pas. 

Fig. 7. Modul de citire a textului


Pasul 5: stabilim cele 11 șiruri logice și sensul de citire a textului din fiecare șir: 



Fig. 8. Sensul de citire a celor 11 șiruri din textul gravat 

Pasul 6: utilizând alfabetul etrusco-lemnian, cu pronunția firească ϴ =TÎ, transcriem fonetic textul:

1 ZIAZI 
2 MARAZMAV 
3 ȘIAPUVEIZAVIZ 
4 EVIȘTÎOZERONAITΠ
5 ZIVAI 
6 HOPAIEZNAFOTΠ
7 AKERTAVARZIO 
8 VANAPAȘIAPZERONAIMORINAIP 
9. ZIVAIAVIZSIAPUVIZMARAZMAVIZAOMAI 
10 ROMHARAPIOZIVAIEPTEZIOARAITIZFOKE 
11 HOPAIEZIFOKIAȘIAPEZEROZAITÎEVIȘTÎOTOVERONA 

Pasul 7: introducem semnele de punctuație originale, reprezentate de punct, două puncte verticale și în locul celor 3 puncte verticale de pe stelă, semnul întrebării sau, după caz, al exclamării : 
1 ZI A ZI, 
2 MARA Z MAV 
3 ȘI APU VEIZ?AVIZ?
4 E VI ȘTÎO! Z ERO NAI TΠ
5 ZI VAI 
6 HOPAI E? Z NA FOTΠ
7 A KER,TAVAR ZIO 
8 VANAPA ȘI AP?Z ERO NAI MORINAIP 
9 ZIVAI, AVIZ ȘI APU VIZ MARAZM AVIZ A OM AI 
10 ROM, HA RAPIO ZIVAI E PTE ZIOARAI TIZ FOK E 
11 HOPAI E ZI FOK IA ȘI APE! Z ERO Z AI TÎ E VI ȘTÎO! TO VERO, NA. 

Pasul 8: despărțirea în cuvinte a textului redat fonetic, fără adăugiri de litere și cu potrivirea semnelor exclamării și interogării în cadrul textului:
1 ZI A ZI, 
2 MARA Z, MAV? 
3 ȘI APU VEI Z, AVIZ? 
4 E VI ȘTÎO! Z ERO NAI TΠ
5 ZI VAI 
6 HOPAI E? Z NA FOTΠ
7 A KER TAVAR ZIO 
8 VANAPA ȘI AP? Z ERO NAI MORINAIP? 
9 ZI VAI AVIZ ȘI APU VIZ MARAZM AVIZ A OM AI: 
10 ROM: HA, RAPIO, ZI VAI, E PTE ZIOARAI TIZ! FOK E 
11 HOPAI E! ZI FOK IA ȘI APE! Z ERO Z AI TÎ E VI ȘTÎO! TO VERO, NA. 

Pasul 9: Redau mai jos mesajul în limba tracă vechi de 2700 ani: 
1 ZI A ZI = ZI ÎN ZI (ZILNIC), 
2 MARA Z MAV = MÂNCARE (MERINDE) ZI (VORBEȘTE), MĂNÂNCI 
3 ȘI APU VEI? Z, AVIZ? = ȘI APĂ BEI? ZI (VORBEȘTE), AUZI? 
4 E VI ȘTÎO! Z ERO NAI TΠ= EȘTI VIU, ȘTIU! ZI, EROULE N-AI TU, 
5 ZI VAI = ZILNIC VAIET (DURERE) 
6 HOPAI E? = HORĂ (DE DURERE) E? Z NA FOTΠ= ZI, NU AI FOST 
7 A KER TAVAR ZIO = ÎN CER? A DĂRUIT (PE TAVĂ ARE) ZEUL 
8 VANAPA ȘI AP? = VÂNAT ȘI APĂ? Z ERO NAI MORINAIP = ZI, EROULE, NU AI MORMĂIT? 
9. ZI VAI AVIZ ȘI APU VIZ MARAZM AVIZ A OM AI: = ZILNIC VAIETELE AUZI ȘI APA (LACRIMILE) VEZI, MARAZM AUZI ÎN OMUL (OAMENII) TĂI: 
10 ROM: HA, RAPIO, ZI VAI E PTE ZIOARAI TIZ! = ROM: HA, ȚI-A RĂPIT (TE-A OMORÂT), ZILNIC VAIET E PENTRU ZIULICA TA! FOK E = FOC (DURERE) E 
11 HOPAI E = HORĂ (DE DURERE) E ZI FOK IA ȘI APE! = ZILNIC FOCUL (DUREREA) IA ȘI LACRIMILE Z ERO Z AI TÎ E VI ȘTÎO! = ZI, EROULE, ZI, (AI) TU EȘTI VIU, ȘTIU! TO VERO, NA? = ACESTA-I ADEVĂRUL, NU? 


Referințe:

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Poliochne
2. http://odysseus.culture.gr/h/3/eh351.jsp?obj_id=2534
3. http://www.dacia.org/forum.php?homeinclude=topicdetails&forum_id=5&category_id=13&post_id=166
4. Karl Faulmann - „Das Buch der Schrift” - p. 192;
5. Branislav Ştefanoski-Dabija - „Limba traco-dacă fondul limbilor indo-europene; 1993, Tetovo.