6 martie 2016

XIX. INSCRIPȚIILE TRACE DIN CIPRU SCRISE ÎN SILABARUL CIPRO-MINOIC - SEC.XVI î.e.n.



XIX.1. SILABARUL CIPRO-MINOIC


Silabarul cipro-minoic este un sistem silabic nedescifrat folosit pentru un grup de inscripții din epoca târzie a bronzului (1550 î.e.n. - 950 î.e.n.) găsite în insula Cipru (în special în localitățile Enkomi, Kition și Kalavasos), în Grecia continentală (Tirint), dar și în Siria (Ugarit).
Numele de silabar cipro-minoic a fost creat în 1909 de sir Arthur Evans, pe baza observațiilor sale în ceea ce privește asemănarea semnelor grafice ale acestuia cu sistemul silabic cretan (minoic) tip linear A și de atunci a fost unanim acceptat și utilizat de comunitatea științifică.
Scriptul cipro-minoic nu este încă descifrat. Fără a se găsi inscripții bilingve, precum și cu un volum redus de documente (doar 217, dintre care mai puțin de zece sunt de lungime semnificativă), orice încercare de interpretare, chiar parțială, nu a avut succes. 
Până în prezent au fost identificate și clasificate patru grupuri strâns înrudite de scripturi cipro-minoice: 
a) Cipro-Minoic arhaic (CM 0), găsit într-un singur text, pe o tabletă din lut găsită în anul 1955 în orașul Enkomi (tableta nr. 1885), datând din anul 1550 î.e.n. 
Textul inscripționat are trei linii de scriere și conține în total 23 semne. Acesta este scriptul cipro-minoic, care prezintă cele mai mari similitudini cu linearul A cretan și asupra căruia ne vom concentra atenția. 

Fig. 1. Tableta din Enkomi nr. 1885 - cel mai vechi script cipro-minoic (1550 î.e.n.) 
b) Cipro-Minoic 1 (CM 1), denumit uneori și linearul C, datând din epoca târzie a bronzului (sec. XV î.e.n. - sec X î.e.n.) regăsit în Cipru (la Enkomi, Kition și Kalavassos-Ayios Dimitrios) Grecia continentală (Tirint) și în Siria (Ugarit). Cele mai multe texte în CM 1 sunt foarte scurte și sunt inscripționate pe zeci de bile, cilindri sau tablete din argilă, în piatră, fildeș, etc.

Fig. 2. Bilă din lut inscripționată în CM1 găsită în Enkomi (AM 2335 - Louvre - Paris)

Fig. 3 Tabletă din lut tip CM1 găsită în Enkomi (AM 2336 - Louvre, Paris)
c) Cipro-Minoic 2 (CM 2), găsit pe patru tablete de lut fragmentare provenind din Enkomi și datând din sec. XIII î.e.n. - sec XII î.e.n.
d) Cipro-Minoic 3 (CM 3), găsit în textele care provin numai din orașul sirian Ugarit, datând din sec. XIII î.e.n., care dezvăluie o anumită influență a alfabetului ugaritic cuneiform (semnele au fost scrise în lut aidoma semnelor cuneiforme).

Textele cipro-minoice sunt scrise pe medii diferite, cele mai lungi texte fiind înscrise pe tablete de lut și cilindri, în timp ce inscripțiile de pe bilele de argilă sau din metal sunt compuse din câteva semne. Sunt de asemenea cunoscute inscripționări fildeș, ceramică, etc.
Se cunosc puține lucruri despre modul în care acest sistem silabic cipro-minoic își are originea sau despre limba de bază a acestuia. Cu toate acestea, utilizarea sa a continuat în epoca timpurie a fierului, formând o legătură către silabarul cipriot, descifrat ca fiind scris în limba greacă.
Sir Arthur Evans a considerat silabarul cipro-minoic drept rezultatul evoluției neîntrerupte a sistemului silabic tip linear A și că el a fost adus în Cipru de colonizatorii/emigranții minoici din Creta, întrucât cea mai veche inscripție cipro-minoică tip CM0, respectiv tableta Enkomi 1885, are caractere similare cu cele ale textelor scrise în linear A în anul 1550 î.e.n.
În 2011 Silvia Ferrara a subliniat că CM1, CM2 și CM3 existau simultan în sec. XIII î.e.n. - sec. XI î.e.n., că textele cipro-minoice au regularități statistice și combinatorii identice, întrucât seturile de caractere sunt în esență la fel și că există o corelație puternică între aceste grupuri semne și scrierea lor pe același tip de materiale, respectiv bile și cilindri din lut.

Spre deosebire de multe alte state vecine, în Cipru prăbușirea epoca bronzului a avut doar un ușor impact asupra insulei, iar perioada imediat următoare evenimentelor dramatice ale colapsului, a dus la înflorirea culturii insulei, cu o creștere vizibilă a utilizării scriptului cipro-minoic în centre cum ar fi Enkomi și apoi în Kition, Kalavassos-Ayios Dimitrios, probabil pe măsură ce sosea în Cipru un număr semnificativ de noi coloniști/emigranți minoici din Creta.
Pe de altă parte, ca rezultat direct al acestui colaps al epocii bronzului, scriptul cipro-minoic a încetat să mai existe în Ugarit (pe coasta Siriei), împreună cu întreg polisul în sine. 
În Cipru numărul de artefacte grecești a crescut treptat până în jurul anului 950 î.e.n. când scriptul cipro-minoic este înlocuit de noul silabar cipriot ale cărui inscripții reprezintă în principal limba greacă, existând însă câteva texte scurte, nedescifrate, scrise în limba eteocipriotă.

Despre limba eteocipriotă vom vorbi într-un episod următor, întrucât există o serie de similarități cu limba tracă eteocretană, deoarece:
a) în Creta, limba tracă păstrată în textele scrise în sistemul silabic trac tip linear A (despre care am vorbit în partea a IX-a a blogului) nu a dispărut complet în anul 1250 î.e.n., ci a fost perpetuată până în sec VII î.e.n. (cel puțin în partea estică a insulei, în peninsula eteocretană Sitia, așa cum am arătat în partea a IV-a a acestui blog) prin inscripțiile în limba tracă eteocretană din Dreros și Praisos.

În mod similar în Cipru, limba tracă din inscripțiile cipro-minoice nu dispare complet în anul 950 î.e.n., întrucât în partea estică a insulei (în Enkomi, Amathus și Athienou) se păstrează până în sec III î.e.n. prin inscripțiile scrise în limba eteocipriotă. 

b )la fel ca și limba eteocretană și limba eteocipriotă este considerată o limbă non-greacă, enigmatică, iar cele câteva texte cunoscute (inscripțiile din Amathus și Athienou, datând de la mijlocul sec III î.e.n.) sunt în prezent nedescifrate.

Despre textele scrise în limba eteocipriotă vom vorbi într-un episod următor și vom vedea dacă și aceste inscripții sunt scrise în limba lemniană, adică în traca protoromână vorbită în insula Lemnos, descifrată în partea I a acestui blog.

XIX.2. DESCIFRAREA TEXTULUI DE PE TABLETA DIN ENKOMI NR. 1885.

Tableta nr. 1885 prezentată în fig. 1 și fig. 4 a fost descoperită în 1955 în localitatea Enkomi din estul insulei Cipru. Ea este datată din anul 1550 î.e.n. și este considerată drept cea mai veche și singura inscripție scrisă în silabarul cipro-minoic arhaic (CM0).

Textul inscripționat este constituit din 23 de semne scrise în lut pe 2 fețe ale tabletei, respectiv două semne pe fața laterală din dreapta și 21 de semne pe fața principală, conform fig. 4 prezentate mai jos.

Fig. 4. Tableta din lut găsită în Enkomi cu nr. 1885 și sensul de citire a textului 

Pentru descifrarea textului vom porni de la cele două semne de pe fața laterală din dreapta tabletei, iar sensul de citire este cel prezentat mai sus, conform săgeților din fig. 4.
Sensul de citire a textului este tipic trac (în zig-zag) de la dreapta spre stânga pentru primul rând, apoi invers de la stânga la dreapta pentru rândul 2 și iarăși invers de la dreapta la stânga pentru rândul 3.


Vom utiliza semnele silabarului trac tip linear A prezentat în fig. 5.
Fig. 5. Sistem silabic trac tip linear A. 

Fig. 6. Descifrarea textului inscripționat pe tableta Enkomi nr. 1885 
Utilizând caracterele silabarului trac linear A, citim de la dreapta spre stânga textul de pe primul rând, pornind de la cele 2 semne de pe fața laterală, ca în fig. 7:
Fig. 7. Sensul de citire și caracterele de pe primul rând al tăbliței Enkomi nr. 1885 
Obținem următoarele silabe:

1. VA-RO-VA-RO-VA-DE-NA-SA-KE-RA


Pe al doilea rând citim silabele invers de la stânga la dreapta, conform săgeții din fig. 8:

Fig. 8. Sensul de citire și caracterele de pe rândul doi al tăbliței Enkomi nr. 1885
Astfel obținem silabele:
2. KO-KO-A-MA-LA-SE-PU


Pe al treilea rând citim silabele invers față de rândul 2, de la dreapta la stânga, conform săgeții din fig. 9:
Fig. 9. Sensul de citire și caracterele de pe rândul 3 al tăbliței Enkomi nr.1885 
Avem silabele trace:
3. SA-CO-TI-SA-DO-NI.


Citim întregul text și avem:

1. VA-RO-VA-RO-VA-DE-NA-SA-KE-RA
2. KO-KO-A-MA-LA-SE-PU
3. SA-CO-TI-SA-DO-NI.


Reunim textul și avem silabele:

VA-RO-VA-RO-VA-DE-NA-SA-KE-RA-KO-KO-A-MA-LA-SE-PU-SA-CO-TI-SA-DO-NI.

Cu aceste silabe trace formăm cuvintele ca în limba română și obținem cuvintele:

VARO, VARO VADE NA SAKERA KOKO A MALA SE PUSA, COTISA DONI =
VĂRULE, VĂRULE NU VĂD (CA) SECERA COCII (CORPULUI NAVEI) ÎN MAL (CĂ) SE PUSĂ (DECI) COTEȘTE DONIȚA (VASUL MIC, BĂRCUȚA). 

Țin să fac câteva precizări și anume că:
- donița în limba română înseamnă un vas mic, făcut din doage de lemn utilizat pentru cărat lichide;
- prova unei nave minoice seamănă foarte bine cu o seceră, așa cum se observă în fig. 10 de mai jos:
Fig. 10. Frescă reprezentând o flotilă minoică din Akrotiri-insula Thera- sec XV î.e.n. 
Recitind textul inscripției Enkomi 1885: VARO, VARO VADE NA SAKERA KOKO A MALA SE PUSA, COTISA DONI, fără să vreau îmi vine în minte textul primei inscripții eteocretane (în limba tracă) din Praisos-Creta, scrisă în sec VII î.e.n., descifrată în partea a IV-a a acestui blog:

...ARKI AP, ME TIME NA... = ... BARCA (PE) APĂ, NU MĂ TEM...
...ARKA KOK LEMI A E... = ... A BĂRCII COCĂ (CORP) ÎN LEMN E...

și-mi dau seama că vărul pomenit în inscripția din Enkomi în anul 1550 î.e.n. este un locuitor minoic din Creta ce vorbea aceeași limbă tracă și fiind din același neam trac ca și locuitorul din Enkomi - Cipru, ce a inscripționat semnele silabarului trac în lutul tabletei Enkomi nr. 1885. 

XIX.3.RĂZBOINICII TRACI DIN CIPRU, POPOARELE MĂRII, ETRUSCI ȘI SAMNIȚI. 


Fig. 11. Cutie din fildeș cu o scena de vânătoare (sus) din Enkomi - sec XIII î.e.n. și un vânător aflat pe cutie în partea dreaptă a scenei de vânătoare (jos)

Fig. 12. Statuetă din bronz reprezentând un zeu (războinic) cu coarne - Enkomi - sec XIII î.e.n. (British Museum) 

Fig. 13. Statuetă din bronz din Enkomi reprezentând un războinic - sec XII î.e.n. (Cyprus Archaeological Museum, Nicosia) 

Fig. 14. Cap de războinic - Enkomi - sec XII î.e.n. 

Fig. 15. Basorelieful de pe peretele nordic al templului funerar al lui Ramses al III-lea din Medinet Habu infățișând lupta dintre egipteni și popoarele mării în Bătălia Deltei 1178 î.e.n. 

Fig. 16. Basorelief egiptean din templul Medinet Abu reprezentând prizonieri Denyen (un Popor al Mării) capturați de egipteni în Bătălia Deltei 1178 î.e.n. 

Fig. 17. Basorelief egiptean reprezentând un luptător Sherdan (unul din Popoarele Mării) 
Analizând imaginile din fig. 11 - 14 ce reprezintă luptători și vânători din Enkomi din sec XIII î.e.n. - sec. XII î.e.n., nu poți să nu constați asemănarea frapantă a acestor războinici din Cipru cu imaginile războinicilor aparținând „Popoarelor Mării” din frescele egiptene (fig. 15 - fig. 17) de pe templul funerar al faraonului Ramses al III-lea. Acest faraon, ultimul mare faraon al Noului Regat egiptean, i-a înfrânt cu greu pe năvălitorii veniți atât pe mare, cât și pe uscat, numiți de anticii egipteni „Popoare ale mării” (adică „din insule”) în Bătălia din Delta Nilului din anul 1178 î.e.n. (în cel de-al 8-lea an al domniei lui Ramses al III-lea).

Totodată, coifurile războinicilor din Enkomi se aseamănă mult cu cele ale luptătorilor etrusci, samniți, precum și cu cele luptătorilor traci așa cum vedem în figurile următoare: 

Fig. 18. Statuetă din teracotă pictată a unui luptător etrusc, Caere, 510 î.e.n. 

Fig. 19. Statuie din bronz a unui luptător etrusc - 410 î.e.n. 

Fig. 20. Coif de gladiator trac din bronz - sec. II e.n. 

Fig. 21. Coiful trac din bronz - Ostrov, România - sec. II e.n. 







Fig. 22 Coiful unui războinic trac odris - Bulgaria, sec. III î.e.n. 

Fig.22. Războinici samniți pe o frescă a unui mormânt din Nola - Italia - sec. IV î.e.n. 

Toate aceste coifuri trace de tip pilos aveau un cap de vultur la partea superioară în timp ce obrăzarele par a fi aripile acestuia, în semn ca vulturul îl protejează, atât la propriu, cât și la figurat, ca reprezentant al divinității (soldatul fiind convins că e nemuritor sau mai exact că în cazul în care era ucis în luptă pasărea îl va ridica imediat la divinitate în cer și zeul Zamolxis îl va reîncarna).

Foarte interesant mi se pare faptul că după căderea Troiei, ce pune punct Războiului Troian (1193 î.e.n.-1183 î.e.n.) apar Popoarele Mării (Peleset, Lukka, Ekwesh, Denyen, Sherden, Shekelesh, Tjekker) care distrug fără milă și parcă din răzbunare, tot ceea ce a însemnat cetate ce a trimis trupe sau a fost aliată cu micenienii cuceritori ai Troiei:
- cetățile miceniene cad una după alta în mai puțin de 80 de ani, începând cu anul 1183 î.e.n. (căderea Troiei) și până în jurul anului 1100 î.e.n. când este distrusă complet cetatea Micene;
- atacurile Popoarelor Mării au cauzat intrarea în declin a Noului Regat egiptean;
- Imperiul Hitit, aliat al micenienilor, s-a destrămat ca urmare a atacurilor Popoarelor Mării, capitala Hattușa fiind distrusă în jurul anului 900 î.e.n.
După căderea Imperiului Hitit, pe teritoriul acestuia apar noi regate, din care cel mai puternic a fost Regatul Frigian, cu capitala la Gordion. Despre frigieni știm că vorbeau limba tracă, deoarece în părțile a V-a și a VI-a ale acestui blog, am descifrat 22 de inscripții frigiene găsite în Turcia, la Yazilikaia și Gordion, scrise în limba tracă protoromână, cu caractere din alfabetul tracilor din insula Lemnos, descris în partea I-a.
Și atunci cine erau aceste Popoare ale Mării? Probabil o coaliție de triburi trace...

Referințe:
1. Jean Pierre Olivier - „Édition holistique des textes chypro-minoens” avec la collaboration de Frieda Vandenabeele (Biblioteca di «Pasiphae» VI)”, Fabrizio Serra Editore: Pisa - Roma 2007).2. Yves Duhoux - The Cypro-Minoan Tablet No. 1885 (Enkomi): An Analysis, Kadmos. Volume 48, Issue 1-2, Pages 5–38, ISSN (Online) 1613-0723, ISSN (Print) 0022-7498, 2011
2.https://sites.google.com/site/collesseum/cypriancylinder
3.https://www.deepdyve.com/lp/de-gruyter/the-cypro-minoan-tablet-no-1885-enkomi-an-analysis
4. Mellisa Vetters - A clay ball with a cyphro - minoan inscription from Tiryns - 2012 Deutsches Archäologisches Institut / Hirmer Verlag GmbH ISSN: 0003-8105 · ISBN: 978-3-7774-4881-7